Vederea Copiilor

Când este recomandat ca un bebeluş sau copil să facă primul control oftalmologic?

Această întrebare ne este frecvent adresată de părinţii celor mici şi reflectă o grijă şi o responsabilitate firească întrucât printr-o funcţie vizuală normală copii au posibilitatea să perceapă corect informaţiile şi toţi stimulii din mediul înconjurător şi astfel reuşesc să se dezvolte armonios şi sănătos.

Primul control

  • În primele zile de viaţă şi obligatoriu la 1 lună la bebeluşii prematuri (cu greutate sub 1500g la naştere si egală si mai mică de 28 de săptămâni de sarcină), sau dacă prezintă anomalii oculare evidente, anoftalmii, glaucom congenital cu buftlalmie.
  • Primul control de rutină la oftalmolog al bebeluşilor sănătoşi ar trebui să se facă în primul an de viaţă, undeva în jurul vârstei de 6 luni sau cel mult până la 1 an, mai ales dacă părinţii sunt purtători de ochelari, au istoric de ambliopie, strabism sau afecţiuni oculare ereditare.
  • Apoi la vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani când devin verbali şi curioşi astfel examinarea devine obiectivă iar testele efectuate presupun şi o participare activă a celui mic.
  • Şi anual după vărsta de 6 ani, in perioada şcolară, cu atât mai mult în aceste timpuri în care şcoala s-a mutat online.

Un copil este în continuă creştere, la fel şi ochiul care se dezvoltă permanent iar printr-o examinare anuală putem surprinde acele modificări funcţionale sau structurale ale ochilor şi astfel  să intevenim la timp pentru a le trata.

  • Imediat dacă cel mic prezintă semne de inflamaţie oculară, ochii se înroşesc, adună secreţii, lăcrimează excesiv, prezintă sensibilitate la lumina, dezvoltă ticuri cum ar fii clipitul des, adoptă poziţii vicioase ale capului sau gâtului, ochii nu mai sunt paraleli, pupila este albă.

Ce presupune un consult oftalmologic până la vârsta de 1 an? Nu este prea mic?

În primii ani de viaţă, consultul oftalmologic al  bebeluşilor poate să pară o provocare, pentru că specific acestei vârste este că ei nu pot sta locului, îşi pierd repede interesul, nu pot răspunde testelor clasice cu acele litere-cifre de la panou, cunoscute poate de părinţi, însă există pentru evaluarea lor oftalmologică o serie de metode şi tehnice să le spunem baby friendly

Cum examinăm bebeluşul?

  • Un scurt istoric-medicul pune câteva întrebări legate de naştere, evoluţia sarcinii, antecedente în familie de afecţiuni oculare iar în tot acest timp cel mic stă în braţele unuia dintre părinţi şi se familiarizează cu ce este în jurul lui.
  • Examinarea fixaţiei –medicul este atent cum bebeluşul urmăreşte şi fixează cu fiecare ochi în parte, anumite obiecte şi nu reacţionează neplăcut dacă i se acoperă pe rând câte un ochişor.
  • Reacţia pupilei la lumină-reflexul fotomor direct şi consensual.
  • Evaluarea poziţiei ochilor, a asimetriei şi a motilităţii lor
  • Măsurarea dioptriilor cu un aparat portabil, un autorefractometru PLUSOPTIX ţinut la o distanţă de 1 m, aparat ce emite sunete si atrage atenţia copilului pentru a-l fixa cu privirea pentru câteva secunde. Este de menţionat că această măsurătoare este doar orientativă pentru dioptria copilului şi decelează diferenţe mari de dioptrie între cei doi ochi, vicii importante de refracţie însă nu ţine cont de acomodaţie( capacitatea celor mici de ascunde valori uneori mari ale dioptriei) astfel fiind necesară şi o măsurătoare după administrarea unor picături de diagnostic.
  • Picăturile în examinarea oftalmopediatrică sunt absolut necesare pentru a exclude această acomdaţie şi a pemite examenul fundului de ochi în detaliu.
  • Oftalmoscopia –examenul fundului de ochi cu pupila dilatată, urmărind aspectul nervului optic, al regiunii centrale, maculare, a vaselor de sânge retiniene şi al periferiei retiniene.â
  • La copii de vârstă mai mare se vor face suplimentar testele de vedere binoculară, fuziune şi stereoscopie şi testarea acuităţii vizuale la optotip cu semne si simboluri adresate vârstei lor.

Debutul multor probleme oculare este posibil să apară încă de la o vârstă mică, pre-şcolară, de aceea este atât de importantă depistarea lor precoce deoarece ele sunt afecţiuni care prin prevenţie şi tratament  permit o dezvoltare normală a capacităţii vizuale a copiilor.

Dr. Rusu Georgiana Nicoleta