Oftalmodex

Oftalmodex

ACUITATE VIZUALA (lat. acuitas = acuitate, finete), termen generic ce defineste proprietatea functionala a organelor de simt de a percepe senzatii la un prag coborat al excitantului si de a distinge diferente minime; ~ reprezinta capacitatea ochiului de a distinge separat doua obiecte alaturate in functie de claritatea focalizarii retiniene, integritatea elementelor nervoase si interpretarea cerebrala a stimulului; ~ se masoara prin scari vizuale – optotipuri – bazate pe valoarea minima de un minut a unghiului vizual care permite recunoasterea unui obiect (v. optotipi). Notatia gradului de acuitate se face in fractii ordinare sau zecimale. In mod obisnuit ~ se masoara la distanta de 5 m, distanta la care ochiul nu face efort de acomodare (infinitul oftalmologic); masurarea la aproape determina „eficienta vizuala”.

 

AFAKIE (a + gr. phakos = linte, prin extensie a devenit lentila), lipsa a cristalinului din globul ocular, congenitala, accidentala sau postoperatorie; cea postraumatica se produce prin expulzia cristalinului in spatiul subconjunctival sau dislocarea si autorezorbtia sa; ~ se corecteaza prin inlocuirea valorii sale dioptrice cu lentila aeriana, de contact sau cu implant de cristalin artificial. Implantul este solutia ideala deoarece rezolva problema afakiei monolaterale si a „anizeiconiei” din corectia cu lentila aeriana sau cu lentila de contact.

 

ALACRAMIE (a + lat. lacrima), absenta a secretiei lacrimale, anomalie ereditara ce se transmite autosomic dominant sau recesiv, determinata de hipoplazia sau absenta bilaterala a glandei lacrimale. Lipsa sau diminuarea lacrimilor se probeaza cu testul Schirmer*; ~ dobandita, in boli conjunctivale cronice, trahom, arsuri fizice sau chimice. Trat. se face cu instilatii de lacrimi artificiale si in cazuri grave se recomanda implantarea canalului Stenon in fundul de sac conjunctival (operatia Filatov – Sevaliev).

 

AMBLIOPIE (gr. amblys + gr. opsis = vedere), scadere a vederii la unul sau la ambii ochi, fara o cauza vizibila, aparenta; „largo sensu” semnifica scaderea vederii din multiple cauze: ~ „ex. anopsia”, pierderea partiala a functiei prin nefolosire ca in cazul devierii strabice cand imaginea ochiului deviat este inhibata, ca un reflex de aparare; ochiul cu cataracta sau alte cauze; ~ isterica, in cadrul sindromului histeric; ~ toxica, asa cum este in tabagism asociat cu atilismul cronic; ~ uremica, fara modificari retiniene, dar cu edem cortical occipital. Sunt descrise ambliopii congenitale „sine causa”. Trat consta in exercitii de „dezambliopizare”. Se obtin rezultate pozitive in cazurile de ambliopii prin vicii de refractie, in cele „ex anopsia”, ambliopii functionale; cele profunde si cu leziuni organice sunt definitive. (v. dezambliopizarea). Trat. profilactic al ambliopiei: depistarea precoce a viciilor de refractie si luarea masurilor de corectare inainte de instalarea ambliopiei. In cazul cataractelor congenitale se recomanda inteerventie precoce, o macula nestimulata poate ramane definitiv nefunctionala; in cazul strabismului operatia precoce previne instalarea ambliopiei.

 

AMETROPIE (gr. ametros = disproportionat + gr. ops = ochi), viciu de refractie statica* prin modificari de structura a mediilor optice care fac imposibila focalizarea imaginilor pe retina; ~ poate fi asimetrica, diferita la cei doi ochi sau simetrica; ~ asimetrice sunt insotite de ambliopie la ochiul cu viciul cel mai mare.

 

ANALIZOR VIZUAL, denumire data aparatului vizual in intregul sau ansamblu: segmentul extern(globul ocular cu anexele sale), segmentul de transmisie (n. optic si caile optice cerebrale) si segmentul central care transforma impulsurile venite din periferie in imagini integrate.

 

ANESTEZIE (an + gr. aisthesis = senzatie), pierdere temporara a sensibilitatii in urma administrarii unor substante chimice in scopul executarii unor manevre chirurgicale. Pierderea sensibilitatii poate aparea si in unele contexte patologice. Tipuri de anestezie: generala, locoregionala si locala. In oftalmologie cea mai frecvent aplicata este cea locoregionala si locala, cea generala avand indicatii mai restranse; ~ de contact, anestezie locala, aplicata de obicei pe mucoase si se obtine prin instilatii cu solutie de cocaina 1 pana la 4%, obisnuit fiind concentratia de 2%. Xilina in aceleasi concentratii este un bun anestezic de contact indeosebi pentru faptul ca nu produce dezepitelizarea corneei; ~ prin infiltratie, anestezie locala ce se obtine prin injectarea unei solutii de novocaina, xilina sau marcaina in concentratie de 1 pana la 3-4%, direct in tesutul pe care vrem sa-l anesteziem. Prin infiltrarea muschiului orbicular palpebral se obtine o akinezie convenabila a pleoapei; ~ epibulbara, se obtine prin injectarea anestezicului in orbita in cele patru cadrane; ~ retrobulbara, anestezie locoregionala care se obtine prin injectarea anestezicului in varful piramidei orbitare, in conusul muscular. Cu aceasta anestezie se intercepteaza ggl. ciliar, n. OMC ceea ce confera o liniste suficienta in timpul unei operatii pe glob deschis. Neajunsul ei este de a crea o presiune crescuta in orbita; ~ generala, isi gaseste indicatia majora in oftalmo-chirurgia infantila; poate fi obtinuta prin tehnica IOT sau prin injectarea i.m. sau in perfuzie a anestezicului (de obicei ketalar); ~ generala este administrata numai de specialist, oftalmochirurgul neputand sa-si asume raspunderea medico-legala a unui eventual accident anestezic!

 

ANGIOPATIE (gr. aggeion = vas + gr. pathos = boala), boala a vaselor: hipertensiva, diabetica, septicemica, post-traumatica.

 

ANGIOFLUOROGRAFIE RETINIANA (gr. aggeion = vas + fluor + gr. graphein = a scrie), metoda de investigatie a circulatiei in vasele de sange prin injectarea unei sol. de fluoresceina si fotografierea lor. Ca substante de contrast se mai folosesc: clorofolina, verdele de indocianina. Injectarea substantei se face rapid (cca 2 secunde), 5 ml de fluorosceina sodica 5, 10 sau 20%; in tot acest timp sunt executate fotografii ale fundului de ochi.

 

ANGIOSCLEROZA (gr. aggeion = vas + gr. sclerosis = intarire), intarire a peretilor vasculari (artere, vene si capilare) dupa un proces patologic complex de imbatranire, avand drept consecinta o incetinire a curentului sanguin si o slaba oxigenare a tesuturilor. Pierderea elasticitatii vasculare se poate complica cu aparitia rupturilor, hemoragiilor, obstruari la nivelul diverselor organe. Explorarea vizuala, directa a starii vasculare este posibila prin examinarea oftalmoscopica a fundului de ochi, a retinei si a sistemului vascular care este identic cu cel cerebral. Evolutia angiosclerozei a fost stadializata pentru o cat mai fidela apreciere a bolii: stadiul initial, de stramtorare a lumenului cu un reflex marit al arterelor, stadiul II in care se va gasi semnul Salus de incrucisarea venei de catre artera cu devierea acesteia din urma si stadiul III in care apar hemoragii mai intai la nivelul incrucisarii apoi raspandite pe suprafata retiniana, exudate cu aspect vatos, edem. Dupa unii autori exista o angioscleroza de involutie cu aspect difuz, ateroscleroza in care predomina dismetabolia lipidica unde fenomenul principal este cel al depunerii colesterolului in peretele vaselor si angioscleroza in care este afectat cu predilectie peretele arteriolar in urma unei presiuni arteriale crescute.

 

ANIZOMETROPIE (gr. anisos = inegal + gr. metron = masura + gr. ops, ophtalmos = ochi), inegalitate de valoare dioptrica intre cei doi ochi. Cand valorile diferentiale sunt mari, ochiul cu viciul mai mare isi inhiba imaginea si treptat se ambliopizeaza*. Pentru prevenirea dezechilibrului vederii binoculare se recomanda corectie optica precoce.

 

ANOFTALMIE (an + gr. ops, ophtalmos = ochi), lipsa a globului ocular, anomalie determinata genetic cu transmitere autosomica dominanta sau cauzata de factori perinatali teratogeni care opresc dezvoltarea normala a embrionului. Anomalia ereditara este bilaterala; ~ primitiva, se caracterizeaza prin lipsa totala a globilor oculari; ~ cu mici resturi, sub forma unor chisturi; anoftalmie cu microftalmie, sub forma de rudimente de globi; anoftalmia dobandita, postoperatorie (v. enucleerea).

 

APARAT LACRIMAL, aparat care mentine mediul umed necesar bunei functionari a ochiului; ~ are doua componente: secretorie si excretorie. Partea secretorie este compusa din: glanda lacrimala principala si glandele lacrimale accesorii. Componenta excretorie este alcatuita de canaliculele lacrimale, sacul lacrimal si conductul lacrimonazal ce se deschide in meatul nazal inferior. Lacul lacrimal este spatiul de la unghiul intern al ochiului unde se acumuleaza lacrimile inainte de a fi „absorbite” prin punctele lacrimale (v. glandele lacrimale).

 

ARSURI OCULARE, leziuni in sfera oculara care pot afecta straturile superficiale usor expuse – pleoapele, conjunctiva, corneea – cauzate de egenti fizici sau chimici: caldura, solutii acide sau alcaline. Lumina de mare intensitate poate provoca arsuri retiniene, modificari in structura cristalinului. Razele infrarosii au aceleasi efecte nocive ca si lumina alba de mare intensitate; razele electromagnetice invizibile au efect termic pronuntat (produse de fulger, arc voltaic, privire in soare fara protectie, cuptoare de topit sticla sau metale, explozie atomica). Dintre arsurile chimice frecventa cea mai mare o au arsurile cu var, solutii de soda caustica, acid sulfuric si creioanele cu anilina. Primele masuri vor consta in inlaturarea resturilor de substanta cu un tampon uscat, apoi se fac spalaturi abundente cu apa neutra (de la sursa). In cazul anilinei se foloseste un tampon imbibat cu alcool etilic alb. In arsurile cu substante alcaline se poate instila o solutie slaba de acid acetic (otet), iar in cele cu acizi, o solutie alcalina de bicarbonat de sodiu, In arsuri cu dezepitelizari mari se injecteaza s.c. vasodilatatoare in amestec cu xilina sau novocaina si sange prelevat de la bolnav. Prognosticul este in functie de gravitatea leziunilor. Sechelele conjunctivale pot fi de la bride mici care nu altereaza motilitatea oculara, pana la ankiloblefaron, cand pleoapa adera puternic la globul ocular. Corneea poate prezenta opacitati superficiale sau leucoame intinse ce vor necesita interventii laborioase, de transplante perforante sau implante de keratoproteza.

 

ASTIGMATISM (a + gr. stigma = punct), viciu de refractie oculara in care razele paralele ce vin de la infinit nu se reunesc intr-un focar unic deoarece dioptrul ocular prezinta raze de curbura inegale in diferite meridiane; ~ in majoritatea cazurilor este corneean. In functie de valorile dioptrice astigmatismele sunt clasificate: ~ simplu, cu un meridian emetrop ir celalalt miop sau hipermetrop; ~ compus, cu un meridian de o anumita valozre iar celalalt de o valoare diferita dar de acelasi semn, miopica sau hipermetropica; ~ mixt, un meridian hipermetrop, celalalt miop; ~ conform regulei, meridianul cel mai refringent este cel vertical; ~ contrar regulei, meridianul orizontal este mai refringent; ~ neregulat, pe parcursul aceluiasi meridian sunt mai multe valori dioptrice. Corectia ~ se face cu lentile cilindrice. Lentilele de contact rigide rezolva cazurile de astigmatism neregulat, iar pe cele cu diferente mari intre axe, incearca sa le rezolve chirurgia refractiva; ~ care-si au cauza in modificari ale dioptrului la nivelul cristalinului, rare de altfel, sunt date de modificarile de pozitie ale acestuia.

 

ATALAMIE (a + lat. thalamus = camera interioara), termen pentru micsorarea sau chiar stergerea completa a CA, disparitie ce se produce prin scurgerea umoarei apoase sau din alte cauze (incetarea secretiei de umoare, modificari ale structurilor interioare ca dezlipirea de coroida, cresterea volumului cristalinului, tumori iriene etc.); ~ postoperatorie este cauzata de stop secretor, o sutura imperfecta cu fistula, inclavarea irisului in plaga operatorie, dezlipire de coroida, hernia vitrosului; ~ prelungita poate duce la blocarea unghiului camerular prin aderentele iridocorneene ce se formeaza.

 

ATROFIE (a + gr. trophe = hranire), scadere a volumului celulelor, tesuturilor sau organelor ca urmare a unor tulburari metabolice locale sau generale si care au drept consecinta reducerea activitatii respectivelor structuri; ~ globului ocular, sin. ftizia* globului ocular, caracterizata prin hipotonie, micsorarea volumului, cutarea si micsorarea corneei si sclerei, decolorarea irisului etc. consecinta a unui traumatism, a unei afectiuni cronice (glaucom, uveita) sau acute care au lezat corpul ciliar, au compromis circulatia etc.; ~ irisului, in glaucoamele cronice, dupa afectiuni inflamatorii; ~ corioretiniana, in bolile degenerative, dupa leziuni inflamatorii sau vasculare; ~ n. optic, dupa traumatisme, toxica, postinflamatorie; ~ girata Fuchs a coroidei, afectiune ereditara cu transmitere legata de sex (v. coroideremia); ~ progresiva Sorsby, esentiala, ereditara cu transmitere recesiva, ce progreseaza lent (v. coroideremia).

 

AUTOREFRACTOMETRIE (gr. autos = insusi + fr. refractometrie), determinare automata a starii de refractie a ochiului cu ajutorul „refractometrului computerizat”. refractometrul Collins utilizeaza un fascicol de raze infrarosii de kica intensitate, fascicol rotat in jurul axei sale in toate meridianele corneene. Dioptronul este un refractometru automat si computerizat, cu memorie, dar limitat, neputand masura valori mai mari de 112D. ~ mai are neajunsul major ca nu poate face testarea subiectiva a tolerantei corectiei.

 

AXELE OCHIULUI (lat. axa = axa). Se descriu mai multe axe: ~ de fixatie, este dreapta care uneste obiectul privit cu centrul* de rotatie al ochiului; ~ optica, este linia ce uneste centrul corneei cu punctul nodal sau centrul optic*, situat inaintea fetei posterioare a cristalinului, care daca este prelungita pana la retina o atinge intr-un punct situat intre papila si macula; ~ vizuala, este linia care uneste macula cu obiectul vizat (v. unghiul alfa).

 

BIOMETRIE OCULARA (gr. bios = viata + gr. metron = masura), sin. ecometrie, metoda de examinare prin care se masoara: lungimea axiala a globului, grosimea corneei, profunzimea CA. In functie de aceste masuratori se poate aprecia valoarea dioptrica a pseudofakului de implantat.

 

BIOMICROSCOPIE (gr. bios = viata + gr. mikros = mic + gr. skopein = a vedea), termen generic pentru studiul vietii la microscop. In oftalmologie e o metoda de examinare a ochiului. Biomicroscopul de uz oftalmologic a fost conceput in 1911 de catre Gulstrand, care a adaptat la un microscop binocular o sursa de lumina sub forma unui fascicol proiectat printr-o fanta (de unde denumirea de „lampa cu fanta”) si l-a focalizat pe ochi printr-un sistem de lentile convergente. De-a lungul timpului aparatul a fost perfectionat si astazi examinarea se poate face prin adaugarea unor dispozitive adecvate: grosimea corneei (pahometru), starea umoarei apoase (tyndalometru), se poate masura PIO (aplanotonometru Goldmann), se examineaza unghiul camerular (lentila de gonioscopie), se poate fotografia FO cu un aparat montat pe biomicroscop.

 

BLEFARITA (gr. blepharon = pleoapa + ita), afectiune inflamatorie a marginilor libere palpebrale, cu evolutie cronica si tendinta la recidiva. Inprocesul inflamator pot fi interesate pielea, foliculii pilosi, glandele sebacee si sudoripare. Forme clinice: ~ eritematoasa, caracterizata prin hiperemie; ~ scuamoasa sau eritemato-scuamoasa, cu scuame, pelicule, seboree; ~ ulceroasa, cu microabcese ale foliculilor ciliari cauzate de infectie cu stafilococi. Trat.: igiena riguroasa a pleoapelor, inlaturarea factorilor iritanti de mediu (pulberi, gaze, fum, caldura excesiva, frig excesiv; se interzice folosirea fardurilor, sapunurilor iritante fabricate cu soda); local, instilatii cu coliruri antiseptice, sulfamide sau antibiotice, cortizon. Se recomanda purtarea ochelarilor de protectie, colorati. In cazul viciilor de refractie se vor face corectiile necesare.

 

BLEFAROCONJUNCTIVITA (gr. blepharon = pleoapa + lat. conjunctivus = care leaga + ita), afectiune asociata, inflamatorie a pleoapelor si conjunctivei. Unii autori contesta afectiunea pura a conjunctivei sau numai a pleoapelor.

 

BLEFAROPLASTIE (gr. blepharon = pleoapa + gr. plassein = a forma), refacere a pleoapei prin mijloace chirurgicale pentru a-i reda forma si functia de protectie, uneori fiind nevoie de a se exciza tesut (ectropionul senil), altadata de adaos (ectropionul cicatriceal); in cazuri de „remodelare” pentru a readuce pleoapa la forma ei initiala, se folosesc suturile Gailard* si suturile Snellen*.

 

BLEFAROSALAZIS (gr. blepharon = pleoapa + gr. chalasis = relaxare), denumire pentru excesul de piele a pleoapei superioare la care se asociaza si o relaxare a septului orbitar cu atrofia dermului si a tesutului subcutanat. Afectiunea este ereditara, o varietate de „cutis laxa”*. Trat. este chirurgical cu excizia tesutului in exces.

 

CALE OPTICA, denumire a structurilor anatomo-histologice prin care excitatiile specifice actului vizual sunt transmise de la organul receptor la scoarta cerebrala unde sunt transformate in imagini constiente. „Drumul” incepe de la celulele vizuale cu conuri si bastonase, celulele bipolare, celulele ganglionare ale caror axoni formeaza fibrele n. optic care paraseste globul ocular prin „lamina cribrosa”, strabate canalul optic si ajunge la chiasma optica unde se incruciseaza partial cu congenerul sau si ajunge la corpii geniculati laterali din talamus. De aici, radiatiile Gratiolet duc „informatiile” in aria 17 Brodmann in emisfera occipitala cerebrala de o parte si de alta a scizurii calcarine.

 

CAMERA ANTERIOARA (CA), „camera oculi anterior”, denumire pentru spatiul anatomic delimitat de fata posterioara a corneei si fata anterioara a diafragmei iriene. Zona periferica a CA constituie „unghiul camerular” de o deosebita importanta pentru fiziologia ochiului, loc pe unde umoarea apoasa paraseste globul ocular pentru ca presiunea intraoculara sa se mentina constanta.

 

CAMERA POSTERIOARA (CP) „camera oculi posterior” este denumirea spatiului anatomic dintre fata posterioara a diafragmei iriene si fata anterioara a cristalinului. Periferia CP este formata de corpul ciliar care secreta umoarea apoasa.

 

CAMP VIZUAL, definit de totalitatea punctelor din spatiu pe care un ochi imobil le poate percepe. Campul vizual binocular este dat de ansamblul punctelor din spatiu cuprins de cei doi ochi, puncte care se inscriu pe un arc de cerc de 120° ramanand cate 30° de o parte si de alta de vedere monoculara. Campul vizual monocular are urmatoarele limite fiziologice: nazal 50-60°, temporal 80-90°, superior 45°, inferior 60-70°. Campul vizual binocular este mai amplu, corespunde spatiului explorat de ambii ochi in miscare si depinde de amplitudinea de miscare a cohilor: ~ la culori, se poate explora, dar limitele periferice sunt lipsite de precizie; ~ fotopic, se exploreaza la lumina; ~ morfoscopic, cerceteaza izopterele care corespund recunoasterii unui spot luminos cu semne geometrice sau figuri; ~ scotopic, cerceteaza izopterele in intuneric (in lumina scotopica) si este practicat in genere la bolnavi cu leziuni maculare si hemeralopie. Limitele sale sunt intre 20° si 27°; ~ stramtorat neregulat concentric, in atrofia optica tabetica; ~ stramtorat concentric, mai rar prin leziuni organice, frecvent intalnit la simulanti; ~ cu deficite hemianopsice delimitate pe verticala si orizontala, s[pecifice pentru leziuni chiasmatice; ~ tubular, este specific glaucomului si retinitei pigmentare (v. si scotoamele).

 

CAPSULOREXIS (lat. capsula = capsula + gr. rexis = a desira), deschidere a capsulei anterioare a cristalinului pentru a evacua nucleul.

 

CAPSULOTOMIE (lat. capsula = capsula + gr. tome = a taia), sin. discizia capsulei cristaliniene pentru extractia maselor nucleului sau practicata in cataractele secundare pentru a realiza o bresa in capsula opacifiata.

 

CATARACTA (gr. katarrhegnynai = a sfarama, a darama), pierdere a transparentei cristalinului si a capsulei, acesta fiind singurul mod de reactie al cristalinului la agresiunea factorilor externi sau interni. Clasificarea cataractelor s-a facut dupa diverse criterii: evolutive, dupa cauze, dupa aspect morfologic. Astfel se descriu: ~ congenitala sau ~ dobandita; ~ juvenila, presenila si senila; ~ patologica, de natura endocrina: diabetica, paratireopriva; ~ complicata, in urma unor afectiuni oculare (uveite, boli metabolice, boli casectice); ~ traumatica, prin lezarea directa a cristalinului sau contuzia globului cu eclatare; agresiune prin radiatii (raze infrarosii, raze X, raze beta sau neutroni); ~ dupa criteriul evolutiv: imature, hipermature, morganiene-mature; ~ dupa aspectul morfologic: centrale, periferice, pulverulente, n odulare, zonulare, subcapsulare; ~ secundara, este cataracta ce apare postoperator prin opacifierea capsulei sau a maselor restante; ~ senila, varietatea cea mai frecventa, cercetatorii socotind-o drept un fenomen natural de imbatranire (comparat cu calvitia). Aparitia si evolutia ei a constituit si constituie obiectul a nenumarate cercetari si ipoteze, fiind atribuita unor vicii metabolice, unor factori nocivi interni, avitaminoze etc. De aici si nenumarate „retete” care ar corecta aceste cauze. Trat. este chirurgical constand in extractia cristalinului opacifiat si inlocuirea valorii sale dioptrice cu lentile aeriene, de contact sau cu implant de cristalin artificial.

 

CAI LACRIMALE, denumire a cailor de scurgere a lacrimilor: punctele lacrimale, canaliculele lacrimale, superior si inferior ce se deschid in sacul lacrimal, sacul lacrimal si conductul lacrimo-nazal ce se deschide in meatul inferior nazal.

 

CECITATE VIZUALA (lat. cecitas = orbire), pierdere a functiei vizuale sau orbirea. Poate fi mono sau bilaterala; ~ absoluta, fara perceptia luminii; ~ vizuala de origine periferica: afectiuni corneene cu opacitati sechelare dupa imflamatii, leziuni degenerative, traumatice (arsuri fizice si chimice); afectiuni iridociliare cu ocluzie pupilara prin exudate organizate; cataracta; afectiuni vitreene in care acesta isi pierde transparenta; afectiuni corioretiniene inflamatorii, vasculare, degenerative, tumorale; afectiuni ale n. optic inflamatorii, degenerative, tumorale; ~ vizuala cu originea in leziuni ale cailor intracerebrale: afectiuni ale chiasmei optice, bandeletelor, corpilor geniculati laterali, radiatiilor optice; ~ vizuala corticala cu leziuni vasculare sau tumorale in campurile 17, 18 si 19 Brodmann; ~ vizuala psihica senila aperceptiva (Pick), forma in care bolnavul nu reuseste sa fixeze obiectele ca si cum acestea ar disparea din campul vizual si nu mai pot fi recunoscute (agnizie optica): v. sindr. de deconexiune; ~ sociala, grad mare de ambliopie sau vedere inutilizabile (sub 1/20). In 1995 numarul orbilor in lume era estimat la 35 de mil. Cauzele orbirii variaza de la tara la tara, de la zona la zona. In Romania 75% sunt datorate afectiunuilor retiniene si 5% cataractei, aceasta ocupand ultimul loc. In tarile slab dezvoltate, cataractele ocupa primul loc iar afectiunile retiniene ultimul. Retinopatiile diabetice stau pe primul loc in tarile dezvoltate. Xeroftalmiile pe fond de subnutritie ocupa un loc de frunte in tarile slab dezvoltate unde exista un medic oftalmolog la 1,5 milioane de locuitori (in tarile dezvoltate, exista un oftalmolog la 20 de mii de locuitori). Asistenta sociala pentru nevazatori prevede scoli speciale pentru cei cu cecitate absoluta si scoli pentru ambliopi cu posibilitati de instruire pe categorii de invaliditate. Incadrarea in grad de invaliditate: gradul I cei cu cecitate absoluta sau ambliopie mare avand nevoie de insotitor; Gradul II pentru cei cu o vedere de 1/8-1/10 la care se asociaza camp vizual redus la 20° in aria temporala, si gradul III pentru monoculari, pentru cei cu acuitate corectata 1/8 si pentru cei cu diplopie (tinandu-se seama de specificul profesiunii).

 

CELULITA (lat. cellula + ita), denumire improprie pentru procesul inflamator al tesutului celular adipos subcutanat sau subperiostal; ~ orbitara, inflamatie difuza a tesutului adipos din orbita ce inconjoara globul ocular si celelalte anexe. Aspectul clinic este uneori dramatic, cu dureri mari, febra, exoftalmie, chemozis, tensiune mare in orbita, reducerea miscarilor globului. Infectia poate fi declansata prin plagi, poate fi metastatica sau din vecinatate, de la sinusuri. Trat. cu antibiotice tintite, la nevoie in perfuzie. Asanarea focarului sinusal daca este in cauza. Trebuie avut in vedere riscul extinderii procesului inflamator catre cutia craniana.

 

CHIRURGIE REFRACTIVA, ramura a oftalmochirurgiei ce-si propune modificarea si corectarea parametrilor ochiului si ai dioptrului sau. rezectia sclerala (Muller, 1903) scurteaza globul ocular si reduce miopia axiala; extractia cristalinului transparent (Fukala, 1898) reduce miopia; keratotomia radiara (Tatomu si Sato, 1953) modifica curburile corneei si reduce miopiile mici si mijlocii; keratofakia, epikeratofakia si keratomileuzisul (Barraquer si Kaufman) modifica valoarea dioptrului corneean pentru corectarea hipermetropiilor, a miopiilor si afakiilor prin ingrosarea sau subtierea straturilor corneei.

 

CICLOPLEGIE (gr. kyklos = cerc + gr. plege = lovitura), relaxare a muschiului ciliar si producerea midriazei*; ~ post-traumatica, dupa contuzii, plagi, corpi straini IO; ~ medicamentoasa, prin instilatie de medicamente parasimpaticolitice (atropina, scopolamina, homatropina etc.) sau administrarea lor pe cale generala (v. midriaza).

 

COLOBOM (gr. koloboma = defect), termen pentru defectul prin „lipsa de substanta” a unui organ, cauzata printr-un traumatism, fie congenitala prin defect embriogenetic. Coloboamele oculare congenitale se explica prin defect de inchidere a cupusoarei optice*: palpebrale, iriene, cristaliniene, coroidiene, retiniene, de n. optic. Se descriu ~ partiale sau totale (numai de la una din formatii, ex. ~ palpebral sau palpebral si irian sau de la pleoapa pana la n. optic); ~ congenitale, au la baza cauze ereditare cu transmitere autosomica dominanta, fie se incrimineaza factori teratogeni ce pot actiona asupra embrionului prin intermediul chimismului celular; ~ tipice, pe linia de inchidere a cupusoarei optice sau ~ atipice, in oricare parte a globului; ~ complete cand prind toate straturile sau ~ incomplete, ~ bilaterale (de regula) sau ~ unilaterale, mai rar.

 

CONJUNCTIVA (lat. conjunctivus = care leaga), membrana mucoasa, subtire, neteda, catifelata si transparenta. Topografic suprafata sa a fost descrisa dupa zonele pe care le acopera: ~ palpebrala (tarsala), a fundurilor de sac, epibulbara. Histologic este alcatuita din doua straturi: epitelial si corionul. Mucoasa contine glande acinoase, tubulare (Henle) si uticulare (Manz) cu rol de a-i mentine umiditatea. Vascularizatia provine din mai multe surse: artera palpebrala, lacrimala, suborbitara, nazala, supraorbitara si temporala superficiala. Ciliarele anterioare vascularizeaza o mica arie in jurul corneei, lucru demn de retinut in clinica pentru a diferentia congestia conjunctivala de cea din afectiunile iridociliare cu congestie „perikeratica”. Sistemul venos dreneaza in temporala superficiala; cel limfatic are doua retele, una superficiala si una profunda ce dreneaza catre ggl. parotidieni. Nervul lacrimal se distribuie lateral, cel nazal spre partea interna iar n. ciliari la conjunctiva juxtabulbara.

 

CONJUNCTIVITE, afectiuni inflamatorii acute sau cronice ale mucoasei conjunctivale, ce recunosc drept cauze o multitudine de factori etiopatogenici. Semnele conjunctivitei acute sunt: chemozisul*, hiperemia si catarul. In functie de etiologie aspectul conjunctivei este diferit: cu foliculi, false membrane, secretie mucopurulenta sau flictene. In formele acute exista si o participare a vaselor limfatice si a ggl. preauriculari. Tinand seama de factorii etiopatogenici se descriu mai multe forme de conjunctivita: ~ alergica la focare de infectie existente in organism, forma cea mai raspandita fiind „keratoconjunctivita flictenulara”; ~ alergica de contact, la instilatia unei substante chimice, antibiotice (penicilina fiind adesea alergizanta), pulberi sau vapori din mediu etc. Keratoconjunctivita cu aspect de „pavaj” este o forma alergica relativ frecventa; ~ din febrele eruptive (pojar, varicela, vaccina, variola); ~ foliculara acuta infectioasa, cunoscuta ca sindr. oculoglandular Parinaud; ~ BEAL, o adenoviroza caracterizata prin prezenta foliculilor conjunctivali; ~ gonococica, cu mai multe variante, cea mai grava fiind cea a nou-nsacutului infectat la nastere de la mama (care in trecut se solda cu grave sechele0; ~ forma metastatica la adulti, bilaterala sau cea a copilului si a adultului cel mai adesea monolaterala; ~ iritativa prin factori de mediu – praf, fum, gaze, etc.; ~ leproasa, sifilitica si tbc sunt manifestari conjunctivale in infectiile specifice. Bacilul Hansen al leprei poate fi cultivat din nodulii sau lepromul conjunctival; in sifilis leziunile pot fi: un sancru de inoculare primar, o conjunctivita congestiva cu keratita si panus in secundar –  in sifilisul congenital keratita poate face parte din triada lui Hutchinson – iar in tertiar sub forma unei gome conjunctivale. Tuberculoza se poate manifesta in prima faza ca o conjunctivita nodulara, ulceroasa sau vegetanta cu adenopatie preauriculara sau submaxilara. In tuberculoza secundara contaminarea conjunctivala se face din vecinatate (fose nazale, orbita, sac lacrimal). Trat. va avea in vedere etiologia si forma clinica. Local se va elimina secretia care nu trebuie sa stagneze in sacul conjunctival, motiv pentru care sunt contraindicate pansamente ocluzive. Indepartarea secretiilor se recomanda sa se faca folosind spalaturile conjunctivale cu ser fiziologic la temperatura corpului sau cu solutii dezinfectante. Se vor folosi instilatiile de coliruri antiseptice sau antibiotice, vasoconstrictoare, trat. general, in functie de etiologie, antibiotice. In ~ alergice se recomanda colirurile cu cortizon si medicatie antialergica, autohemoterapie, calciu si vitaminoterapie. Dg-ul etiologic se va face pe baza unui examen al secretiei, iar trat. se instituie dupa o eventuala antibiograma. In conjunctivitele cronice se vor indeparta factorii nocivi de mediu. Se recomanda purtarea ochelarilor de protectie.

 

CONTUZIE OCULARA (lat. contusio = lovitura), traumatism ocular in care nu sunt solutii de continuitate ci numai dezordini interioare (v. blastul ocular).

 

CORECTIE OPTICA, metoda de a corecta defectele dioptrului ocular cu ajutorul lentilelor. Corectia optica s epoate face cu lentile aeriene sau cu lentile de contact ce se aplica direct pe cornee.

 

CONVERGENTA (lat. convergo = a se indrepta catre acelasi punct), in oftalmologie inseamna miscarea celor doi ochi pentru a privi acelasi punct. Cu cat punctul este mai apropiat de ochi cu atat efortul de convergenta este mai mare (ca si efortul de acomodare). Efortul de convergenta se masoara in unghi metrici, cel de acomodare in dioptrii. Pentru a vedea clar un obiect la distanta de 1 m ochii fac un efort de acomodare de +1D si un efort de convergenta de 1 unghi metric. Legatura dintre acomodare si convergenta nu este fixa, acomodarea poate sa varieze si convergenta sa ramana aceeasi, in acest caz vorbim de acomodare relativa.

 

CORNEE (lat. corneus = uscat), structura anatomica a globului ocular, ce constituie partea anterioara a tunicii fibroase; prin transparenta ei contribuie la dioptrul ocular; ~ are forma unei calote sferice cu o fata concava si una convexa, un diametru vertical de 11 mm si cel orizontal de 12 mm, grosimea de 1 mm la periferie si 0,8-0,9 mm la centru. Zona periferica unde se uneste cu sclera constituie limbul (v. limbul sclerocorneean). Structura sa histologica este avasculara, nutrindu-se prin imbibitie, formata din 5 straturi: epitelial anterior, lama elastica ant. (membrana Bowmann), stratul corneean parenchimatos, lama elastica posterioara (membrana Descemet) si endoteliul. Corneea are o valoare dioptrica de 42D; majoritatea astigmatismelor sunt de natura corneeana. Intervatia este dispusa in doua retele, anterioara si posterioara. Transparenta sa poate fi alterata de procese inflamatorii, traumatice sau degenerative. Opacitatile superficiale, subtiri, sunt denumite nefelioane*, cele mai profunde, leucoame* si macule*.

 

COROIDOZA (gr. choryon = invelis + oza), denumire pentru afectiunile degenerative in care alterarile vasculare stau pe primul plan urmate de dislocari pigmentare; ~ generalizata difuza, este caracterizata prin scaderea treptata a vederii, scotoame, hemianopsie iar la examenul FO se constata atrofierea stratului coriocapilar, vasele profunde sa vad cu usurinta, dislocari pigmentare, ceea ce confera fundului de ochi un aspect tigrat; ~ areolara centrala Sorsby, afectiune cu caracter ereditar in care leziunea este centrala, zona maculara are aspect areolar, bine circumscris, cu o suprafata de 2 pana la 4 diametre papilare; ~ atrofia girata, afecteaza persoane tinere (pana la 30 de ani). Boala se manifesta subiectiv prin scaderea vederii cu scotoame, hesperanopie, iar la FO se vad zone circumscrise de atrofie cu lizereu de pigment, zone ce se extind ajungand sa acopere toata suprafata FO. Coroidoremia este considerata tot o coroidoza. Trat. este slab eficient: vaso-dilatatoare, vasoculotrofice, vitaminoterapie.

 

CORPI STRAINI OCULARI, ajunsi in sfera oculara in mod accidental, ei pot fi de naturi foarte diferite: zgura, nisip, rumegus, seminte, insecte, tepi de cereale, fan, par, sticla, metale etc. Cele mai putin dure raman cantonate pe conjunctiva si cornee, altele, proiectate cu putere, pot perfora globul ocular. CSO, mai mai mici sau mai voluminosi, localizati pe cornee, produc senzatie de inglodare, inrosirea ochiului, lacrimare si fotofobie. Pot fi extrasi dupa o anestezie de contact prin instilatii cu sol. de cocaina 1-2% sau xilina 1-3%. Extractia se face la lumina focalizata sau la biomicroscop. Spanurile metalice ce se lipesc fac halou de oxizi care trebuie curatat. Dupa extractie intotdeauna se instileaza un antiseptic. Corpii straini din CA si vizibili la examenul cu lupa se vor extrage in sala de operatie cu pensa sau electromagnetul in functie de natura si de amplasamentul lor: in partea decliva a CA, pe iris sau pe cristalin. Daca ei au patruns in masa cristalinului atunci se va proceda la extractia acestuia. CSIO posteriori, in vitros sau pe retina, pun probleme deosebit de dificile; mai intai se va face localizarea lor dupa una din metodele de localizare radiologica si pe calea cea mai scurta, vor fi extrasi cu electromagnetul sau cu pensa in cazul ca nu sunt magnetici (cupru, fonta, alama, nichel etc.). Extractia sub ecran TV a marit sansa extragerii unor corpi straini nemagnetici din polul posterior. CSIO neglijati sunt generatori de oftalmie simpatica. De retinut ca sticla, materialele plastice sunt bine tolerate. Un CSIO impune de la inceput antibioterapie si profilaxia tetanosului. EI trebuie tratati ca urgente de gradul zero.

 

CORP VITROS (lat. corpus vitreum), structura gelatinoasa, transparenta, ocupa spatiul retrocristalinian pana la retina si papila n. optic fara sa adere la ele. In partea anterioara este mai turtit si prezinta o mica aplatisare – fossa patelaris – in care se afla cristalinul. La exterior structura sa este mai ingrosata imitand o membrana, hialoida, iar in zona corpului ciliar da nastere fibrilelor zonulei lui Zinn sau ligamentul suspensor al cristalinului. Aspectul umoarei vitreene este transparent, avascular iar compozitia sa este: 98,5% apa, 0,16% albumina, 1,42% CINa, 0,02%, alte substante solubile in apa. De la un pol la altul este strabatut de canalul Cloquet sau Stilling, rest al arterei care a vascularizat cristalinul in viata fetala. Puterea sa refringenta este de 1,339D; ~ participa la procesele patologice de vecinatate desi puterea sa de reactie este slaba, unii autori contestant chiar tremenul de hialita. Hemoragiile, prin ruperea vaselor retiniene pot altera structura sa prin aparitia de bride, opacitati etc. Vitrectomia si inlocuirea cu vitros artificial incearca sa refaca transparenta sa normala.

 

CRIOCOAGULARE (gr. krios = frig + lat. coagulatio = coagulare), metoda prin care este produs un proces de transformare a substantelor proteice din lichide in stare de coagulare cu ajutorul temperaturilor scazute. Prin frig se obtine o „arsura” mai putin brutala decat prin temperatura inalta, urmata de o cicatrice supla, functionala. Metoda este folosita in dezlipiri de retina ca metoda de iritatie externa, la extractia intracapsulara a cataractei, anemierea corpului ciliar, trat. unor tumori, angioame etc.

 

CRISTALIN (fr. cristallin, derivat de la gr. krystallos = gheata), organ al ochiului cu forma de lentila biconvexa, cu structura transparenta, elastica, putandu-si modifica curburile, amplasat intre cornee si retina, fixat de un ligament fibrilar circumferential in pozitie frontala. Joaca un rol important in focalizarea imaginilor pe retina. Diametrul sau este de 9-10 mm, cu o grosime la centru de 5 mm si o greutate de 20-25 ctgr. Masa cristaliniana este formata din fibre ce provin din celulele epiteliale ce tapiseaza cristaloida posterioara. Fibrele sunt unite intre ele printr-o substanta interstitiala. Dispozitia regulata a fibrelor ii confera transparenta. Masa cristaliniana este invelita intr-o membrana subtire de 10-15 microni, elastica si amorfa, cristaloida; ~ este un organ avascular iar nutritia lui se face prin spatiile interstitiale. La orice agresiune raspunde invariabil prin opacifiere. Puterea dioptrica a cristalinului este de 21D. Pe masura imbatranirii cristalinul creste, astfel, la varsta de 3 luni acesta cantareste 93 mgr. iar la 90 de ani 285 mgr. Tot cu varsta, ligamentul suspensor isi pierde mult din rezistenta si din elasticitate astfel ca la 70 de ani pentru vederea de aproape este nevoie de o corectie de +4D.

 

DACRIOCISTECTOMIE (gr. dakryon + gr. kystis = sac + gr. ektome = excizie), operatie de indepartare a sacului lacrimal.

 

DACRIOCISTITA (gr. dakryon + gr. kystis + ita), inflamatie a sacului si conductului lacrimonazal. Infectia se poate poate propaga ascendent de la mucoasa nazala sau descendent de la o conjunctivita. Obstructia canalului lacrimonazal creeaza conditii favorabile infectiei prin transformarea sacului intr-o cavitate inchisa in care stagneaza lacrimile. La noul nascut imperforarea canalului lacrimonazal cauzeaza aparitia dacriocistitei, la adulti stenozarea sau obstructia poate fi determinata de inflamatii cronice, de compresiuni din afara prin deformari osoase, malformatii. Trat. conservator incearca repermeabilizarea caii lacrimale prin metode de protezare recomandabile in special la copii. Dacriorinostomia redeschide o cale noua pentru caile lacrimale.

 

DALTONISM, denumire pentru discromatopsia in care deficitul este in axul rosu-verde: incapacitatea de a vedea rosul sau verdele sau ambele.

 

DECOLARE, sin dezlipire, termen pentru a desemna detasarea unor tesuturi care in mod normal sunt strans unite; ~ de coroida, desprinderea acesteia de sclera determinata de anumite conditii patologice: hematom, tumora. DD-ul se face cu melanosarcomul coroidian cu ajutorul diafanoscopiei; ~ de retina, este o dedublare in cele doua straturi embrionare externe; se considera un accident anatomic care complica diverse afectiuni oculare. DR este clasificata in doua mari grupe: DR idiopatica, primitiva sau regmatogena si secundara unor procese patologice endoculare, bine codificate ca entitati nosologice. DR este precedata de stari prodromale: miodezopsii, obnubilari vizuale, diminuarea vederii in sector. FO pune in evidenta un voal cenusiu-verzui care poate fi vazut numai cu adaos de dioptrii plus. vasele retiniene par intrerupte pe alocuri. Se deceleaza zone de atrofie a retinei, gauri si rupturi (mici zone rosii prin care se vede coroida cu vasele). Vitrosul este fluid, cu flocoane. DR secundara nu este insotita de rupturi si acumulare de lichid subretinian. Dupa mecanismul patogenic, DR secundare sunt clasificate in: DR prin tractiune (bride vitreene aparute in urma plagilor, hemoragiilor sau proceselor inflamatorii); DR prin exudat retroretinian, consecinta a diverselor procese patologice corioretiniene (afectiuni vasculare, exudative, ca b. Coats, b. von Hippel, hipertensiune arteriala, obstructii vasculare, oftalmie simpatica, b. Harada etc.) DR tumorale benigne sau maligne: hamangiom cavernos al coroidei, telangiectazii, hematom coroidian sau maligne ca melanosarcomul coroidian, retinoblastomul. DR tumorale sunt caracterizate prin delimitare neta, fixitate si dublu plan vascular; nu raspund la proba de „repaos” la pat. Trat. DR regmatogene: daca nu sunt prea vechi si au tendinta de reaplicare sunt sanse mari sa raspunda pozitiv la una din tehnicile operatorii, proba de repaos fiind „absolut obligatorie”. Tehnici: iritatie externa – diatermo sau criocoagulare; iritatie interna: fotocoagulare laser; apropierea peretelui scleral de retina – infundare prin plombaj (Schepens, Custodis, Arruga, Paufique); scurtarea peretelui scleral; impingerea retinei la perete prin introducerea in vitros de aer, silicon, healon etc. Blocajul rupturilor este obligatoriu ca si proba de repaos. Decolarea de vitros, se produce in conditii patologice cu degenerescenta si lichefierea vitrosului. Lichefierea debuteaza in zona centrala si se apropie de polul posterior cand se va produce colapsul vitrean; daca procesul de lichefiere incepe la periferie nu mai este obligatoriu colapsul acestuia.

 

DEGENERESCENTA (lat. degenerare), modificare regresiva a tesuturilor si functiilor cu reducerea corespunzatoare a randamentului util; ~ amiloida a conjunctivei si tarsului, consecinta conjunctivitei granuloase in stadiul cicatriceal cu ingrosare tarsala si ptoza. Trat. chirurgical: se excizeaza tarsul; ~ amiloida a corneei: un cerc paracentral galbui ce lasa liber centrul corneean pe care-l inconjoara, si periferia care ramane libera si transparenta; ~ calcara a corneei, forma primitiva caracterizata prin depuneri calcare in straturile anterioare si mijlocii si forma secundara in care depunerile se fac pe vechi leucoame dandu-le un aspect cretos cu bandelete „spumoase”; ~ lipidica a corneei, in fapt o xantomatoza periferica de culoare galbena; ~ urica a corneei, generata de o dereglare a metabolismului purinic cu depuneri de cristale de uree sau urat sodic sub forma unor pete galbene in periferia corneei; ~ calcozica a corneei (depuneri de Cu); ~ siderotica, prin depuneri de fier provenind de la sangele revarsat in CA sau corpi straini neglijati IO. (v. tezaurismoze); ~ chistica Fuchs a corneei cu 2 variante: endoepiteliala cu leziuni ce apar in substratul epitelial cu vezicule ce se sparg la suprafata lasand mici exulceratii, endoteliul capatand un aspect mozaicat si varianta pur endoteliala cu leziuni pe Descemet in aria centrala, afectiune ce se intalneste la femei peste 50 de ani. Trat. consta in instilatii cu sol. hipertonica de ser glucozat 33%, glicerina. In cazuri avansate se recomanda keratoplastie Stocker* sau introducerea unei lamele de polimetacrilat intre straturile corneei sau keratofakoprotezare; ~ corneene dobandite: sindr. sicca, keratita lagoftalmica in diferite imprejurari patologice (colobom palpebral, spasm al ridicatorului etc.); ~ disciforma maculara, forma clinica de alterare senila a retinei maculare cu evolutie stadiala: drussen, stadiu disciform si postdisciform. Se descriu forme ereditare sau secundare unor procese inflamatorii sau vasculare, dismetabolice. Histopatologic se produce initial o alterare a membranei Bruch. Clinic se produce o scadere a vederii, tulburari de adaptabilitate. Trat. este vasculo si tisulotrofic. Prognosticul ramane rezervat; ~ grasa a tarsului, este o complicatie a trahomului ca si cea amiloida; ~ hepatolenticulara Wilson, boala ereditara cu degenerescenta nucleului lenticular cerebral si ciroza hepatica, la care se asociaza cataracta si inelul Kaiser-Fleischer; ~ hialoidoretiniana Wagner, cu scaderea vederii, scotom in centura, ERG subnormal, ereditara cu transmitere autosomica dominanta. Examenul FO arata degenerescenta vitreana si pigmentara retiniana periferica, inca de la pubertate se constata cataracta; ~ vitreoretiniana microfibrilara Favre, cu alterare fibrilara vitreana, aderente vitreoretiniene si leziuni pigmentare periferice; ~ secundare iriene, cu subtierea stromei si rigiditate pupilara dupa: traumatisme, inflamatii, ischemii, atacuri glaucomatoase sau glaucom cronic; ~ iriana primitiva insotita de glaucom ce nu are tratament; ~ marginala ectatica corneeana Terrien (v.b. Terrien); ~ maculara areolara, leziune ovalara maculara prin care se vede desenul coroidian; este descrisa in 2 variante: primitiva, intotdeauna bilaterala, insoteste distrofiile marcate coroidiene din degenerescentele tapetoretiniene; varianta secundara reprezinta stadiul final al b. Stargardt, al b. „fundus flavimaculatus”, in distrofia conurilor, distrofia hialina, distrofia viteliforma, in retinopatia pigmentara; ~ pavimentoasa, cu leziuni in focare dispuse intre ora serrata si ecuator, consecinta a obliterarii terminale a art. scurte ciliare posterioare; ~ maculara cistoida, dupa edem macular traumatic – macula in fagure; ~ maculara exudative miopica, in miopiile de peste 16D. Initial microhemoragii apoi capata o aureola pigmentara neagra. Se indica scleroplastie; ~ maculara Haab, denumire germana pentru ~ maculara disciforma; ~ maculara pellucida, leziune corneeana periferica neevolutiva; ~ vitreoretiniana exudativa familiala – Criswick-Schepens (1969), afectiune eredofamiliala cu transmitere autosomica dominanta, caracterizata prin degenerescenta pavimentoasa la periferia retinei, ce se poate complica cu DR; ~ tapeoretiniana, sin. retinita pigmentara, afectiune ereditara cu transmitere recesiv-dominanta, localizata la nivelul celulelor cu bastonase cu extindere ulterioara la straturile interne ale retinei si la nivelul coriocapilarei. Boala se manifesta prin hesperanopie, ingustarea campului vizual, scaderea acuitatii vizuale, la FO aspect de „sare si piper”,  aglomerari de pigment sub forma de osteoblasti alternand cu zone depigmentate, vase cu lumen stramtorat. A fost incriminate sifilisul, cosanguinitatea. Boala nu are tratament.

 

DICORIE (di + gr. kore = pupila), anomalie iriana ce consta in prezenta a doua pupile, anomalie congenitala sau dobandita (de obicei dupa o interventie chirurgicala).

 

DIOPTRIE (gr. dioptreia = oglinda), unitate de masura a puterii de refringenta a lentilelor artificiale si a mediilor de refringenta oculare. O lentila de 1 D are o distanta focala de 1 m, calculul fiind facut dupa formula D = 1 / distanta focala (m), ceea ce inseamna ca o lentila cu distanta focala de 0,1 m va avea 10D.

 

DIOPTRON, aparat modern, computerizat, care calculeaza dioptriile oculare prin masurarea automata a razei de curbura a corneei, diametrului corneei, profunzimii CA, diamatrului antero-posterior al cristalinului si marimii axului globului ocular. Aparatul ofera pe o cartela si corectia necesara ochiului examinat. Aparatul da date exacte pana la valori de 12D.

 

DIOPTRU OCULAR (gr. dioptreia = oglinda), totalitatea mediilor transparente si refringente ale globului ocular constituite intr-un sistem optic unic. Valorile unui ochi emetrop sunt: fata anterioara a corneei +48,83D; fata posterioara a corneei -5,88D; unoarea apoasa +1,3374D; cristalinul +22D; umoarea vitroasa +1,336D (v. refractia oculara).

 

DIPLOPIE (gr. diplous = dublu + gr. opsis = vedere), percepere vizuala a unui obiect sub forma unei imagini duble; ~ binoculara, este forma cea mai frecventa de vedere dubla si se stribuie unui dezechilibru oculomotor in care imaginile nu se realizeaza in puncte identice pe cele doua retine; ~ fiziologica, rezulta din excitarea unor puncte retiniene „necorespondente”, ce nu sunt pe acelasi horopter*. Imaginea cea mai slaba este suprimata de scoarta cerebrala. Diplopia fiziologica, impreuna cu senzatiile proprioceptive si cu diferentele de lumina, da senzatia de profunzime; ~ heteronima, sau incrucisata, se produce atunci cand imaginea falsa este proiectata in partea opusa ochiului afectat; ~ monoculara, vedere dubla la un singur ochi cauzata de perturbari in transparenta sau pozitia cristalinului, in cazul pupilei duble (dicorie), in dezlipiri de retina, in isterie; ~ omonima, falsa imagine este de aceeasi parte cu ochiul afectat; ~ orizontala, este provocata de paralizia unui muschi adductor sau abductor*; ~ torsionala, se datoreaza paraliziei unui muschi oblic; ~ verticala, se produce in paraliziile de muschi ridicator sau coborator al ochiului.

 

DISCORIE (dis + gr. kore = pupila), anomalie in care pupila apare ca o fanta, de obicei bilaterala si mult mai rar monolaterala. Este asociata cu alte anomalii: afakie, colobom irian.

 

DISCROMATOPSIE (dis + gr. chromatos = culoare + opsis = vedere), sin. ambliocromazie. Dificultatea sau imposibilitatea de a recunoaste culorile; ~ este congenitala sau dobandita; ~ congenitala, greutatea sau imposibilitatea de a recunoaste o culoare fundamentala: protanopia este imposibilitatea de a recunoaste culoarea rosie, deuteranopia, verdele si tritanopia, albastrul. Protanomalia, deuteranomalia si tritanomalia sunt deficiente in perceperea nuantelor acestor culori; ~ dobandite sau secundare sunt consecinta modificarilor mediilor oculare, ale retinei, cailor optice sau scoartei cerebrale. In general acestea sunt reversibile. Examinarea simtului cromatic si depsitarea tulburarilor se face prin mai multe metode. Metoda numirii: se da o sursa colorata ce trebuie recunoscuta de subiect; metoda egalizarii, cu anomaloscopul*; metoda discriminarii, cu tabele pseudoizocromatice*; metoda comparativa, cu testul lanurilor colorate*.

 

DISC OPTIC, denumire pentru imaginea oftalmoscopica a papilei n. optic; marimea, culoarea si aspectul general (dimensiunea, forma, adancimea) sunt elemente de apreciere a starii normale sau patologice a capului n. optic in diverse afectiuni: glaucom, nevrite optice, toxice, fenomene expansive intracraniene, tensiune in cutia craniana, afectiuni vasculare, distrofice etc.

 

DISTROFIE (dis + gr. trophe = nutritie), leziune organica avand la baza tulburari metabolice generale sau locale de natura vasculara sau inflamatorie, urmate de depunerea in tesuturile afectate a produsului in exces, rezultat din metabolismul alterat. La copii, distrofia este consecinta unei tulburari de nutritie cronica urmata de diminuarea tesutului adipos.

 

DISTROFII CORNEENE, multiple modificari ale tesutului corneean cu preponderenta la nivelul endoteliului. Se desciu: ~ corneene anterioare, unde alterarile se petrec in epiteliu si membrana Bowmann; ~ Cogan sau microchistica, in harta, in picatura, in amprenta digitala, denumiri date dupa cum apar leziunile la examenul biomicroscopic, toate, aspecte datorate modificarilor membranei bazale, aprezentei celulelor epiteliale anormale. Boala apare dupa varsta de 30 de ani, si are caracter ereditar; ~ Reis-Bucklers, se manifesta in primii ani de viata, cu tulburari la nivelul membranei Bowman ce apare intrerupta si cu tesut fibrilar, iar centrul corneei are aspect da harta geografica; distrofia reticulara Koby, in mozaic Vogt, in vartej Fleischer fac parte din aceeasi categorie; ~ corneene stromale, care afecteaza stratul mijlociu corneean: ~ Grenow I nodulara sau granulara, boala cu debut in primii ani de viata si cu evolutie lenta. Pe la 40-50 de ani se ajunge la o acuitate de 1/10. Boala se transmite autosomic dominant; Distrofia in grilaj sau reticulara, cu aspect biomicroscopic de „sticla sparta” cu 2 forme, amiloidotica (Biber-Haab-Dimmer) si forma asociata cu blefarosalazis, piele uscata si laxa, paralizii de n. cranieni si periferici; ~ maculara Grenow II, cu opacitati stromale anterioare ce afecteaza corneea pana la periferie; tot in cadrul ~ stromale corneene se mai descriu: ~ centrala Schnyder, ~ punctata, ~ descemetica, ~ stromala posterioara, ~ congenitala ereditara, ~ noroasa centrala Francois, bilaterala si simetrica; ~ corneene posterioare, dintre care cea mai importanta este cornea guttata, caracterizata prin mici excrescente descemetice si endoteliale ceea ce-i confera un aspect de „argint batut”. Afectiunea este bilaterala si simetrica, vederea ramane buna dar cu disfunctii endoteliale severe; ~ Fuchs, afecteaza initial endoteliul apoi se extinde la stroma. Boala este evolutiva, afecteaza si irisul, sensibilitatea corneeana este aproape abolita. Boala se transmite autosomic dominant; ~ corneene ectatice, keratoconul si keratoglobul, afectiuni evolutive cu subtierea corneei, in periferia la keratoglob si central la keratocon. Descemetul prezinta plisari, linii pigmentare, opacitati. Afectiunea este cauzata de animalii in sinteza colagenului. Se recomanda purtarea lentilelor de contact atat pentru corectie cat si pentru rolul mecanic pe care l-ar avea. Keratoplastia este operatia indicata in aceste distrofii; ~ corneene de acumulare (tezaurismoze), cauzate de defecte enzimatice, defecte ce se transmit ereditar. Ele duc la acumularea in cornee de polizaharide (sindr, Hunter, Hurler, Sanfilippo, Morquio), de lipide (sindr. Fabry, Tay-Sachs, Hand-Schuler-Cristian) si acumulari de lipide plus polizaharide (Hurler, berman, Goldenberg). Defecte metabolice ale acizilor aminati dau acumulari ca in cistinoze, ocronoze, tirozinemie. B. Wilson este caracterizata prin depuneri de Cu in cornee sub forma cunoscutului inel Kayser-Fleischer.

 

DISTROFII RETINIENE, afectiuni cu caracter ereditar, se transmit autosomic dominant sau recesiv si intereseaza elementele neurosenzitive retiniene din sistemul fotopic. Ele se manifesta prin deteriorarea acuitatii vizuale, a simtului cromatic si a adaptabilitatii simtului luminos; ~ maculara cistoida, se caracterizeaza prin remanieri pigmentare cu aspect granular, edem macular cistoid, precipitate in vitros, hipermetropie, scaderea acuitatii vizuale; ~ viteliforma, in care leziunea din macula are aspect profund modificat („galbenus de ou”) desi acuitatea se mentine normala; ~ reticulara, cu depuneri de pigment sub forma unei retele maculare iar in stadiul avansat cu aspect de „plasa pescareasca”, cu functie vizuala buna; ~ ale membranei Bruch, in care se produc rupturi cu aparitia de vase de neoformatie, procese exudative: ~ pseudoinflamatorie Sorsby, striile angioide, degenerescenta exudativa miopica; ~ corioretiniana geografica, care intereseaza epiteliul pigmentar retinian si in final prinde toata corioretina; ~ girata, caracterizata prin miopie, cataracta si hemeralopie, iar oftalmoscopic se pot constata leziuni de atrofie corioretiniana neregulata.

 

DRUSEN (germ. drusen = glanda, nodul), leziuni distrofice retiniene cu aspect de mici formatiuni alb-galbui, depigmentate. Leziunile parcurg mai multe stadii evolutive: hialin, de mamelon, stadiu final; ~ se formeaza intre membrana Bruch si epiteliul pigmentar. In compozitia lor intra acid sialic (un mucopolizaharid) si un cerebrozid (lipidic). Formarea lor este un proces mai complex la nivelul celor doua straturi intre care se formeaza. Evolutia este foarte lenta si in final afecteaza acuitatea vizuala. Trat. se face cu vasodilatatoare, tisulotrofice.

 

ECHIMOZA (gr. ekkymosis = pata), pata colorata, rosie-violacee pe mucoase sau piele datorata extravazarii sanguine. Sufuziunea (lat. suffusio) isi schimba culoarea in timp si de la rosu trece catre violet, albastru verde, galben si dispare in 10-15 zile. Pe conjunctiva aceste treceri nu se vad si de la rosu se ajunge la galben sau ~ dispare; ~ palpebrale pot constitui semn de fractura de baza craniana in traumatismele craniocerebrale, iar ~ conjunctivale pot masca plagi penetrante oculare.

 

ECOGRAFIE (gr. echo = sunet + gr. graphein = a scrie), examen bazat pe proprietatea ultrasunetelor de a patrunde prin structurile biologice, de a fi partial absorbite si de a se reflecta partial la jonctiunea dintre doua tesuturi cu densitati diferite. In oftalmologie pot fi explorate zone greu accesibile altor mijloace de investigatie. In plus, metoda nu comporta riscuri. Exista mai multe sisteme de examinare: A unidimensional; sistemul B, bidimensional; sistemul D ofera o imagine in relief si sistemul CV care este similar cu sistemele A si B dar mai adauga un vector de control.

 

ECOMETRIE (gr. echo = sunet + gr. metron = masura), sin. biometrie, metoda prin care se pot masura anumiti parametri. In cazul ochiului se pot face masuratori „in vivo” ale axului antero-posterior, grosimea corneei, profunzimea CA etc. Principiul ecometriei consta in inregistrarea grafica a unor ecouri produse de vibratii ultrasonore si transmise la nivelul ochiului si orbitei (Mundt si Hughes `956, Oksala 1957, Massin 1964); ~ globului ocular realizeaza o determinare precisa pe subiect a lungimii globului dupa formula: L = CT / L in care L lungimea, C – viteza ultrasunetelor in mediile oculare si T = timpul. Prin ~ se mai pot determina refractia totala a ochiului, refractia cristalinului si se poate obtine valoarea lentilei corectoare la varful corneei.

 

ECTOPIE (gr. ektos = in afara + gr. topos = loc), sin. distopie, heterotopie. Denumire pentru asezarea vicioasa a unui organ sau a unei parti dintr-un organ, vicii congenitale; ~ cililor palpebrali, cunoscuta si sub numele de distichiaza; ~ cristalinului, sin. luxatia si subluxatia congenitala (v. sindr. Marfan si Marchesani); ~ glandei lacrimale, consecinta migrarii defectuoase ambrionare din locul sau de origine in celulele bazale conjunctivale. Filogenetic originea glandei lacrimale este in unghi intern, de unde migreaza in unghiul superoextern. Uneori poate fi gasita adanc in orbita; ~ punctelor lacrimale catre caruncula lacrimala; ~ pupilara (v. corectopia).

 

ECTROPION (gr. ektos = in afara + gr. tropein = a intoarce), termen pentru modificarea pozitiei prin rasturnarea in afara a mucoasei sau pleoapei, termen extins si la alte situatii similare in sensul de „iesire in afara”; ~ conjunctival congenital, anomalie rara; ~ dobandit, se constata frecvent in stari inflamatorii, alergice, compresive, uneori impresionant dar reversibil; ~ congenital al irisului, este o rasfrangere inainte a foitei pigmentare a irisului, vizibila la marginea pupilara. Anomalia apare sub forma unor vilozitati sau franjuri brun-castanii ce formeaza un inel, uneori incomplet sau chiar sub forma unui sort ca atarna pe fata anterioara a irisului; ~ dobandit, poate fi consecinta unui proces inflamator irian urmat de retractia stromei; ~ palpebral atonic, consta in eversarea marginii ciliare si expunerea conjunctivei care sa va ingrosa si epidermiza. Se descriu 2 forme: senila si paralitica. Trat. este exclusiv chirurgical, pentru forma senila se poate folosi una din tehnicile Snellen, Kuhnt, Szymanovski iar pentru forma paralitica este suficienta cantorafia; ~ palpebral cicatriceal, consecinta unui traumatism, arsuri, infectii carbunoase, conjunctivite cronice cu retractia tarsului. Se corecteaza chirurgical (tarsectomie, plastie palpebrala); ~ palpebral spastic, prin spasmul muschiului orbicular pe fondul unor afectiuni corneene, conjunctivale sau de alta natura, se poate rezolva prin anihilarea spasmului infiltrand muschiul cu xilina. Daca manevra esueaza se va recurge la excizia partiala a fibrelor musculare sau la suturi Snellen.

 

ELECTROOCULOGRAMA (EOG) (electro + lat. oculus + gr. gramma = inscriere), masurare a diferentei d epotential electric intre straturile cele mai interne ale retinei si cele externe care la nivelul globului ocular se constituie sub forma unui dipol ce se poate culege printr-un electrod corneean ce capteaza curentul pozitiv al straturilor interne si alt electrod amplasat pe sclera posterioara, ce capteaza electronegativitatea straturilor externe. Deoarece polul posterior este greu de abordat, electrodul este aplicat la rebordul orbitar care are acelasi potential electric. Interpretarea EOG se face in functie de raportul Arden: potential maxim de ebluisare / potential minim de obscuritate x 100 . Acest raport este normal intre 180% si 230%. Afectiuni care-l modifica: retinopatia pigmentara, b. Stargardt, degenerescenta maculara senila, retinopatia hipertensiva, diabetica, corioretinita, uveita ant. si post., miopia degenerativa, formele avansate de glaucom, retinopatii traumatice. EOG-ul reflecta activitatea straturilor cele mai externe ale retinei.

 

EMETROPIE (gr. emetros = proportionat + gr. opsis = vedere), denumire data vederii normale in care razele paralele ce vin de la infinit formeaza un focar unic, direct pe retina.

 

ENDOFTALMITA (endo + gr. ophtalmos = ochi + ita), sin endoftalmie, proces inflamator infectios supurativ sau alergic al tunicii mijlocii oculare. Insamantarea cu germeni patogeni se poate face pe cale exogena (plagi deschise ale globului) sau pe cale endogena; ~ alergica, neinfectioasa este generata de alergeni cristalinieni dupa extractii extracapsulare incomplete. Se descriu forme usoare ce se remit relativ repede dar si forme severe ce de regula au si componenta infectioasa. Formele tardive postoperatorii (2-3 luni de la operatie) sunt insamantari prin plaga neetansata (fistule), cu strepto, stafilo, pneumococ, fungi sau (dramatice) cu piocianic. Formele precoce postoperatorii sunt grave, au evolutie rapida si necesita evisceratia* globului. Trat. ~ trebuie sa fie drastic: injectii cu gentamicina IO cu seringa pentru tuberculina, in concentratie de 0,1 genta la 0,1 ml solvent, subconjunctival; genta 40 mgr/kg. corp i.v. sau cefazolin 1 gr. la 4-6 ore. Trat. local se repeta la 12 ore. Priocular se injecteaza dexametazon sau succinat de prednisolon si „per os”, in doze de soc respectand contraindicatiile eventuale ale corticoterapiei. Trat. va dura 10-14 zile. Injectarea corizonului intratenonian este recomandata in endoftalmitele tardive.

 

ENOFTALMIE (en + gr. ophtalmos = ochi), infundarea ochiului in orbita ca urmare a modificarilor peretilor ososi ai orbitei posttraumatice sau retractarilor tesuturilor moi din orbita. Se descriu: ~ congenitala in hemiatrofia faciala progresiva (sindrom Parry-Romberg*) si o ~ neurovegetativa (sindr. Claude Bernard-Horner*).

 

ENTROPION (en + gr. tropein = a intoarce), rasfrangerea catre inauntru a pleoapei inferioare (cel mai frecvent) sau/si superioare, uni sau bilaterala. Se descrie un ~ congenital printr-o insuficienta de dezvoltare a tegumantelor si ingrosarea exagerata a pleoapelor (sindr. Parry-Romberg); ~ neurovegetativ din sindr. Claude Bernard, prin lezarea cantrilor si cailor vegetative simpatice; ~ spastic, prin contractura exagerata a orbicularului declansata de leziuni corneene sau conjunctivale (corpi straini, ulceratii sau simple eroziuni). Trat. consta in suprimarea sursei de iritatie si daca spasmul nu inceteaza se face anestezia cu xilina 2% a orbicularului, cu sau fara alcoolozare. Firele Gaillard se plaseaza la marginea ciliara si pe sub piele sunt scoase la baza pleoapei eversionand-o. In cazurile ma persistente se vor exciza fibre din orbicular (operatia Hotz); ~ cicatricial, cauzat de arsuri, conjunctivite cu ingrosarea tarsului, plagi cicatrizate „per secundam” sau neglijent suturate in urgenta. Trichiazisul* necesita excizia sau alunecarea solului ciliar; ~ irian, este o anomalie congenitala a marginii pupilare cu inversarea catre CP.

 

ENUCLEARE (lat. e sau ex = in afara + lat. nucleus = sambure), termen pentru actiunea de separare a doua tesuturi. In oftalmologie, inlaturarea in intregime a globului ocular cu pastrarea conjunctivei si muschilor pentru a ramane un suport viitoarei proteze. „Necesitatea amputarii globului ocular nu poate decurge decat din caracterul dureros, dizgratios si periculos in sensul declansarii unei oftalmii simpatice.”

 

EPIFORA (gr. epiphora = lacrimare), lacrimare exagerata datorata hipersecretiei de lacrimi sau obstructiei cailor de scurgere. Hipersecretia apare in afectiuni ale polului anterior ca o reactie de aparare: conjunctivite, keratite, iridociclite, iritatii mecanice, chimice etc. Se descrie si o hipersecretie lacrimala congenitala. Obstructia partiala a cailor lacrimale (stenoza) sau obstructia totala s eproduc dupa inflamatii cronice, tarumatisme, deformari osoase; ~ psihica, in stari emotionale la persoane labile psihic. Trat. se va adresa cauzei: trat. starilor inflamatorii, a afectiunilor de pol anterior,a stenozelor sau obstructiilor prin protezare sau operatii sangerande.

 

EPISCLERITA (gr. epi = pe + gr. scleros = tare, dur + ita), inflamatia straturilor superficiale sclerale, inflamatie cu evolutie benigna dar cu caracter recidivant. Boala se manifesta prin aparitia unui nodul inflamator a carui etiologie este incerta, sensibil la apasare. Clinic se descriu forme nodulare reumatice, fugace, metastatice, furunculiforme, piogene. Trat. este pe cat posibil etiologic: se recomanda in primul rand asanarea focarelor de infectie, local trat. cu corticoizi sub forma de instilatii, injectii s.c. sau pomezi.

 

EVISCERATIE A GLOBULUI OCULAR (lat. e = fara + lat. viscera = viscer), evidarea unei cavitati a corpului de organele continute; ~ este o interventie chirurgicala prin care se indeparteaza continutul globului cu mentinerea „coajei” sclerale si a muschilor extrinseci. Operatia este recomandata in endoftalmii (nu se deschide teaca n. optic evitandu-se riscul infectiei endocraniene). Pentru o protezare superioara cavitatea sclerala se poate plomba cu o bila de material plastic. Operatia este contraindicata in tumorile endoculare (melanosarcom, retinoblastom).

 

EXCAVATIE A PAPILEI N. OPTIC (lat. excavatio = scobitura), termen ce caracterizeaza aspectul oftalmoscopic al locului prin care n. optic paraseste globul ocular (papila sau discul optic). Culoarea discului este alb-roz in mod normal, cu un diametru ce variaza intre 1,5 si 1,8 mm. Centrul discului are o usoara depresiune ceea ce-i confera un aspect mai mult de bolta nu de papila (excavatia fiziologica). Diferite afectiuni modifica aspectul discului: proeminent in staza, rosu in nevritele anterioare (papilite), axcavatie largita si cenusie in atrofia glaucomatoasa, plata si de culoarea colii de hartie in atrofia postnevritica, toxica sau dupa sectionarea n. optic. In miopiile mari, diametrele se maresc si excavatia este largita.

 

EXOFTALMIE (lat. exo = in afara + gr. ophtalmos = ochi), termen pentru iesirea ochiului in afara orbitei. In mod normal varful corneean al globului se afla la 14-16 mm anterior rebordului orbitar extern. Sub aceste cifre se vorbeste de „enoftalmie”*; ~ de 16-18 mm este considerata mica, 18-20 mm medie si peste 20 mm, mare. Clasificarea ~ se face si dupa alte criterii clinice: ~ unilaterala, cu diverse etiologii (tumori, inflamatii); ~ bilaterala, de cauze generale (Basedow); ~ axiala sau neaxiala, dupa cum se dezvolta in axul orbitei sau in afara lui; ~ laterala, insotita de diplopie*; ~ reductibila, care la apasarea globului se reduce; ~ ireductibila, provocata de modificari tisulare cu consistenta ferma (tumori solide, edem ferm etc.); ~ pulsatila, cauzata de formatiuni vasculare (anevrisme arterio-venoase); ~ maligna, in sensul ca este progresiva si ireductibila (fibrosarcom, osteosarcom etc.).

 

EXOFTALMOMETRU (gr. ektos = in afara + gr. ops = ochi + gr. metron = a masura), aparat pentru masurarea gradului de exoftalmie. Cel mai folosit este aparatul Hertel, alcatuit dintr-o tija metalica pe care culiseaza doua oglinzi inclinate la 45° cu cate o rigla gradata.

 

EXPULZIA CRISTALINULUI. Se produce in plagile sclerale accidentale paralimbice, cristalinul fiind gasit in spatiul subconjunctival.

 

EXTRACTIA CATARACTEI, sin operatia de cataracta, reprezinta actul chirurgical prin care cristalinul opacificat este indepartat iar rolul sau in dioptrul ocular va fi inlocuit cu lentile sau implant de cristalin artificial; ~ extracapsulara (ECCE), tehnica de indepartare a cristalinului cataractat cu pastrarea sacului capsular in care se implanteaza cristalinul artificial; ~ intracapsulara (ICCE), tehnica operatorie in care cristalinul este indepartat cu sacul capsular, folosindu-se pensa capsulara (model Arruga, Stanculeanu) sau, astazi unanim acceptata, folosirea crioextractorului.

 

EXTRACTIA CORPILOR STRAINI OCULARI. Patrunsi accidental in ochi, corpii straini constituie urgente. Dupa localizare sunt: palpebrali, conjunctivali, corneeni, orbitari; Extractia lor, in afara celor orbitari, este relativ usoara, dupa anestezie de contact cu sol. de xilina 203% sau cocaina, cei orbitari constituind o problema mai delicata de localizare inainte de a fi abordati. Corpii straini intraoculari (CSIO) in polul anterior (in CA, pe iris sau cristalin) vor fi abordati practicand deschiderea CA. cei fixati pe iris se pot scoate facand o iridectomie, cei penetrati in cristalin se vor evacua o data cu masele cristaliniene. CSIO posteriori trebuie localizati cat mai exact si abordati chirurgical pe „calea cea mai scurta”, dupa o sclerotomie. Corpii straini nemagnetici se pot aborda sub ecran de televiziune. SCIO neutri (sticla, material plastic, piatra) sunt tolerati de organism. Orice SCIO constituie o maxima urgenta, trebuie considerati practic infectati. Este obligatorie profilaxia tetanosului (v. localizarea CSIO).

 

FAKOEMULSIFICARE (gr. phakos = linte + lat. emulsus = emulsificat), denumire pentru operatia de fragmentare a cristalinului cu ajutorul ultrasunetelor in vederea extractiei; ~ a fost initiata de Kelman (N.Y., 1967) cu aparatul cavitron, al carui model 10 000 (1986) este computerizat, cu patru memorii si indeplineste functiile de fragmentare simpla, irigare si aspirare a continutului sacului cristalinian; in plus, cu el se poate executa vitrectomie anterioara; ~ se poate face in 3 variante: in CA, in CP si endolenticular (in sacul cristalinian). Contraindicatiile ~ sunt: luxatia sau subluxatia cristalinului, opacitati corneene, pupila nedilatabila, CA mica.

 

FLUORESCEINA (fr.), colorant organic obtinut din rezorcina si anhidrida ftalica; solutia sa sodica este puternic fluorescenta (in geologie, o solutie apoasa slaba este folosita pentru a se infiltra solul). In oftalmologie se foloseste in solutii sterile pentru impregnarea tesuturilor ulcerate (cornee, conjunctiva).

 

FOTOCOAGULARE (gr. photos = lumina + lat. coagulatio = a inchega), trecere a unei substante din stare lichida intr-un gel cu ajutorul energiei luminoase. In oftalmologie ~ este folosita in operatiile de DR (retinopexie interna)*, in obstruarea vaselor retiniene in caz de hemoragii, stoparea unor procese degenerative retiniene, tumori, glaucom infantil, retinopatii diabetice. Aparatul cel mai cunoscut de fotocoagulare este ap. Mayer-Schwickerat.

 

FOTALGIE (gr. photos = lumina + gr. algos = durere), durere provocata de o lumina intensa, puternica.

 

FOTOALERGIE (gr. photos = lumina + gr. allos = altul + gr. ergon = lucru), sensibilitate de tip alergic la lumina.

 

FRACTURI ORBITARE, consecinte ale traumatismelor cranio-faciale. Pot imbraca o simptomatologie clinica variata in functie de localizare si de atingerea continutului orbitar: exoftalmie, enoftalmie, deplasarea globului ocular in functie de sediul lezional, diplopie, diminuarea acuitatii vizuale sau cecitate, ptoza palpebrala; ~ se pot clasifica: ~ ale unui perete fara interesarea rebordului, cu diplopie, limitarea miscarilor. radiografia va preciza fractura si sediul ei; ~ de perete cu interesarea rebordului, usor de pus in evidenta prin simpla palpare si radiografie; ~ cu disjunctie, prin traumatism la distanta; ~ prin fractura craniana radiata; ~ complexe cominutive cu eschile; ~ cu lezarea vasculo-nervoasa, care de obicei intereseaza varful orbitei, cu hematom si cecitate prin interesarea n. optic. Trat. se face in colaborare cu ORL-istul, neurologul si chirurgul, dupa o inventariere amanuntita a tuturor leziunilor partilor moi si osoase.

 

GAURA MACULARA, aspect oftalmoscopic al retinei, ce apare ca o mica arie centrala cu margini albicioase si centrul rosu din cauza vaselor subiacente. Leziunea se produce dupa traumatisme contuzive. Bolnavii au scotom central. Se recomanda baraj cu laser Argon pentru a preintampina DR.

 

GAURA OPTICA, sin. canal optic, denumirea anatomica a canalului osos din varful orbitei, sapat in aripa mica a sfenoidului, strabatut de n. optic si artera oftalmica. Sub orificiul orbitar al canalului se afla un mic tubercul pe care se insera tendonul lui Zinn. N. optic strabate canalul invelit in cele 3 foite meningeale, artera oftalmica se afla in afara nervului, intr-o dedublare a durei mater (v. canalul optic).

 

GLANDA (lat. glandula = glanda), formatiune anatomica cu rol secretor. Dupa locul unde-si varsa produsul se descriu glande cu secretie interna (secretia se varsa in curentul sanguin) si cu secretie externa (intr-un organ cavitar sau la suprafata pielii sau mucoaselor); ~ aberante, se dezvolta in alt loc decat cel normal; ~ ciacio, sin. ~ Wolfrring, tubuloacinoase de tip lacrimal ce se gasesc in lama fibroasa tarsala; ~ conjunctivale sau accesorii Krause in tesutul conjunctiv al mucoasei. Plasmazellen constituie aglomerari foliculare considerate ~ accesorii; ~ Henle, in realitate adancituri in epiteliul conjunctival in apropierea bazei pleoapelor (cripte Henle); ~ lacrimala, cu aspect de ciorchine, amplasata in unghiul superoextern al orbitei, are doua portiuni, orbitara si palpebrala. Produsul acesteia este excretat prin mai multe canale. Ea este compusa din lobi, lobuli si acini; ~ este irigata de artera lacrimala, ram al arterei oftalmice; inervatia vine din n. oftalmic, cea vegetativa simpatica din plexul carotidian, parasimpatica din trigemen si din marele petros superficial. Patologia sa este complexa, inflamatorie, tumorala (v. dacriomegalia), traumatica; ~ Manz sau criptele Manz, se gasesc in grosimea epiteliului conjunctival din vecinatatea limbului; ~ Meibomius, mici glande in forma de ciorchine dispuse paralel in grosimea tarsului; ~ Moll, cu structura tubulara, ocupa marginea libera palpebrala si sunt socotite glande sudoripare oprite in dezvoltare; ~ sebacee sau ciliare anexate foliculilor ciliari, slab dezvoltate, uneori fiind simple funduri de sac; ~ Zeiss, ~ sebacee dezvoltate in marginea libera palpebrala, isi varsa secretia la baza foliculilor pilosi ciliari.

 

GLAUCOM (gr. glaukos = verde marin), complex simptomatic ocular avand ca element determinant cresterea PIO; afectiune complexa cu etiopatogenie incomplet elucidata, se manifesta clinic sub variate forme: acuta, cu debut brutal, cronica cu debut insidios sau cronica congestiva, in toate cazurile simptomul dominant fiind PIO crescuta. Termenul de „boala glaucomatoasa” pare a fi mai potrivit pentru definirea afectiunii care este clasificata dupa mai multe criterii: debut, evolutie, stadiu; ~ absolut, forma stadiala in care ochiul afectat nu mai percepe lumina; ~ absolut dureros, forma in care nu mai exista perceptia luminii, PIO are valori mari, ochiul este in stadiu de degradare histoanatomica, dureros, irisul are un aspect verzui, vasele congestionate invadeaza corneea (aspect de „cap de meduza”), stadiu in care sunt indicate inj. retrobulbare cu xilina 2-3% si alcool pentru „cuparea” durerii; ~ acut cu unghi inchis (GPUI), forma primitiva cu blocarea unghiului camerular si a cailor de scurgere prin aplicarea radacinii irisului pe trabecul. Boala poate debuta brutal cu incetarea vederii, lacrimare, greturi, cefalee, varsaturi. Corneea are aspect edematiat (geam aburit), pupila fixa, in midriaza, ochiul este dur. DD se face cu o criza apendiculara, ulcer perforat, coleocitopatie sau chiar cu o tumora cerebrala. Trat.:instilatii frecvente cu sol. pilocarpina 2-4%, perfuzie cu substante depletorizante (manitol) sau glicerina „per os”, acetazolamida-inhibitor al anhidrazei carbonice si diminuarea secretiei de umoare apoasa. Efectul trat. medicamentos poate fi asteptat 32 pana la 76 de ore, cand se va proceda la interventie chirurgicala: iridectomie sau trabeculectomie cu protectie de volet scleral. Leziunile provocate de „atacul glaucomatos” sunt ireversibile; ~ congenital, sin. buftalmia, hidroftalmia. Boala congenitala cauzata de anomalia tesutului mezodermal embrionar, ce blocheaza unghiul camerular. Se descriu o forma precoce si una tardiva, juvenila, in care unghiul este partial blocat de tesutul mezodermal. Statistic el este intalnit in procent de 0,1-0,4% din nasteri si de doua ori mai mult la baieti decat la fete. Boala este familiala cu transmitere autosomica recesiva. Diametrul corneean este marit (megalocornee), ochiul este lacrimos, cu un luciu ce atrage atentia. La examenul oftalmoscopic s epoate constata o papila decolorata, largita si cu excavatie; la gonioscopie* diagnosticul este sigur prin decelarea anomaliei. Prognosticul este rezervat, 6,4% dintre orbi provin dintre buftalmi. Trat. ete exclusiv chirurgical: goniotomie (Barkan) pentru formele precoce, trabeculotomie (Harms) sau trabeculectomie pentru formele tardive. Stadiul final al bolii este dezorganizarea globului cu stafiloame multiple ce impun enucleerea globului ocular; ~ cronic congestiv, primitiv cu unghi partial inchis, cu evolutie in pusee intermitente ce se caracterizeaza clinic prin „crize” de incetosare a vederii, cefalee, congestie perikeratica. CA este mica. Intre crize se constata deteriorarea campului vizual, a acuitatii, papila optica se modifica. Trat. cu miotice, inhibitorii ale anhidrazei carbonice (ederen), operatie fistulizanta (trabeculectomie) (v. laserterapia in glaucom); ~ cronic primitiv simplu cu unghi deschis (GPUD), de regula cu debut insidios, diminuarea lenta a acuitatii vizuale, a campului, CA relativ mica, papila n. optic se decoloreaza, vasele papilare sunt impinse nazal, excavatie. PIO creste progresiv ajungand la valori de peste 35-40 mmHg. DD se face cu cataracta, neuropatii optice ischemice. Trat. medicamentor se face cu miotice (pilocarpina sol. 1-3%), betablocante (timolol), inhibitori ai anhidrazei carbonice (ederen), operator (trabeculectomie cu volet scleral de protectie). Dispensarizarea cazurilor este necesara pantru un tratament oportun; ~ degenerativ, este denumirea data grupului de glaucoame care complica diverse boli degenerative oculare si asupra carora tratamentele sunt prectic ineficiente; ~ din heterocromia Fuchs, caracterizat prin ciclita cu heterocromie si cataracta; patogenia sa ramane incerta desi se incrimineaza cresterea rezistentei la scurgere a UA (v. heterocromia irisului*); ~ malign, complicatie postoperatorie in GPUI, cu mai multe variante patogenice: deplasarea inainte a cristalinului cu acumulare apoasa retrociliar; migrarea pungii de umoare apoasa retrovitrean; efect insuficient al iridectomiei si blocaj vitrean dupa extractia cristalinului cu absenta CA. In asemenea cazuri nu se foloseste pilocarpina ci este indicata atropina, medicamente inhibitorii ale anhidrazei carbonice sunt interzise (intarzie si mai mult refacerea CA), se indica perfuziile cu manitol in combinatie cu instilatiile de atropina; ~ pigmentar asociat cu atrofie iriana, depozite de pigment in unghiul camerular. Trat.: timolol, ederen, operatii de anemierea corpului ciliar; ~ pesudoexfolierea capsulara, forma de glaucom fakigen la persoanele mai in varsta cu cataracta, la care se constata pigment irian in unghiul camerular si pe cristaloida anterioara. Trat. este chirurgical (operatie combinata cu cataracta si glaucom); ~ secundar, denumire generica pentru formele cu mecanisme si cauze cunoscute: ~ afakului, cu intarzierea refacerii CA dupa extractia cristalinului, invazia epiteliala a CA (simpla sau chistica), blocaj pupilar prin alunecarea inainte a vitrosului, iridociclita postoperatorie cu sinechii iridovitreene; ~ alergic (in afara celui fakotoxic), manifestat prin crize de hipertonie (v. sindr. Posner-Schlossmann, cu precipitate pe fata posterioara a corneei si unghi camerular deschis); ~ fakogen cu variantele: fakolitic, fakotoxic, fakotopic si fakomorfic; ~ iatrogen, prin folosirea medicamentelor cu actiune directa sau indirecta asupra ochiului (efecte parasimpatice sau simpatice – atropina, scopolamina), psihoanalepticelor (amfetaminele), psiholepticelor (fenotiazinele), sulfamidelor (prin actiune alergica), vasodilatatoarelor (prin inducerea midriazei); ~ inflamator endocular (uveite hipertensive); ~ invers, denumire data formelor care cedeaza la instilatia de midriatic (blocaj pupilar: sferofakie, blocaj vitrean,  sinechii iridovitreene in ochiul afak); ~ prin obstacole in circulatia venoasa extraoculara, ca in sechelele dupa arsuri la nivelul venelor vorticoase, oftalmice, ciliare anterioare sau a venelor jugulare, a cavei superioare; ~ traumatic, cu „functio lesa” dupa contuzii, poate aparea precoce sau mai tarziu (de la cateva ore la cateva zile) si cedeaza la instilatii de midriatice usoare, rareori fiind nevoie de interventie mai drastica (chirurgicala); formele traumatice cu hemoftalmie si blocarea unghiului camerular, cu modificari ale pozitiei cristalinului (subluxatie sau luxatie) care genereaza cresterea PIO. Trat. este in functie de cauza: extractia cristalinului, evacuarea sangelui etc.; ~ prin prezenta unor tumori endoculare ca melanosarcomul, retinoblastomul, tumori chistice.

 

GLAUCOM CU TENSIUNE NORMALA (GTN), forma particulara in care unghiul camerular este deschis, PIO in limite normale, dar se produc alterari ale discului optic si modificari de camp vizual specifice bolii glaucomatoase. Acest aspect a fost sesizat de von Graefe (1857), apoi de Stock (1910), de Elschnig (1924) si de Duke-Elder (1940). Explicatia acestei entitati ar fi tensiunea arteriala mica, spasmul vascular sau prezenta catecolaminelor insotite de spasm la nicelul arteriolelor care nutresc n. optic. GTN va trebui diferentiat de celelalte forme de glaucom in care simptomul hipertoniei este elementul cel mai important sau de alte afectiuni ale n. optic (opticopatii ischemice, compresiuni la nivelul chiasmei, anomalii congenitale). Trat. GTN consta in instilatii cu beta-blocante sau/si pilocarpina; trat. chirurgical: trabeculectomie protejata, trabeculoplastie laser. Se face tratamentul hipotensiunii arteriale si se vor suprima tranchilizantele si somniferele care coboara tensiunea arteriala; se va combate spasmul arterial cu nifedipin.

 

GLOB OCULAR (lat. globus oculi), denumire a segmentului extern al analizorului vizual, cu o forma de glob imperfect din punct de vedere geometric, cu axul antero-posterior de 25 mm si diametrul transversal de 23 mm. Este alcatuit din trei tunici: cea exterioara cu consistenta fibroasa, sclera, care la partea ant. este transparenta (corneea), iar post. este inchisa de o zona perforata, lama ciuruita, prin care ies fibrele n. optic. Tunica mijlocie, puternic vascularizata constituie camera obscura pe care se sprijina tunica interna, ce poarta in structura ei elementele senzoriale, receptoare ale excitantilor luminosi. In aparatul sau complex globul ocular mai cuprinde cristalinul, lentila care focalizeaza imaginile pe retina si cele doua umori, apoasa si vitroasa. Acestea impreuna cu corneea constituie dioptrul ocular. Anexele globului sunt muschii extrinseci, pleoapele si aparatul lacrimal.

 

GONIOSCOPIE (gr. gonia = unghi + gr. skopein = a vedea), metoda de examinare a unghiului camerular iridocorneean, necesara stabilirii tipului de glaucom si a stadiului evolutiv al acestuia. Gonioscopul este o lentile de contact prevazuta cu 3 sau 4 oglinzi inclinate care la lumina biomicroscopului permit examinarea unghiului camerular. Unghiul de gradul 0 este un unghi inchis complet; de gradul 1, este inghis partial; de gradul 2, este un unghi deschis dar nu permite decat examinarea trabeculului corneoscleral; de gradul 3, este un unghi mediu deschis in care se pot examina inelul Schwalbe, canalul Schlemm si peretele scleral; iar unghiul de gradul 4 este un unghi complet deschis, in care se pot examina toate elementele; ~ nu poate furniza relatii despre starea canalului colector Schlemm si nici a emonctoriilor intrasclerale.

 

GRANULOM (lat. granum = graunte + oma), pseudotumora de natura inflamatorie constituita dintr-un tesut conjunctiv hipertrofic de granulatie; ~ eozinofilic se dezvolta in orbita ca o timora monolaterala cu exoftalmie si edem palpebral, alcatuita din histiocite cu citoplasma usor acidofila de unde si denumirea de histiocitom. Vindecarea se poate produce spontan sau necesita chiuretare si/sau radioterapie; ~ palpebral, este o tumoreta aparuta in urma unei plagi; un salazion, un corp strain pot face sa apara un granulom carnos, rosu, de consistenta moale; ~ teleangiectatic, varietate de granulom inflamator, vascularizat.

 

GREFA (fr. greffe = altoi, altoire), tesut sau organ viu, transplantat in alt loc decat cel de unde a fost recoltat. In functie de origine poate fi ~ autogena (de la acelasi individ) si ~ heterogena, de la alt individ donator; ~ corneeana, sin. keratoplastie* (v. keratoplastia).

 

HEMANGIOM (gr. haima = sange + gr. aggeion = vas + oma), tumora benigna constituita dintr-o hiperplazie si ectazie a vaselor sanguine; ~ conjunctival, afectiune congenitala, apare in primele luni de viata, izolat sau sau incadrul unei angiomatoze. Are aspect chistic, de culoare violacee, ocupa de obicei fundul de sac si se mobilizeaza o data cu conjunctiva; ~ coroidian, poate fi gasit izolat sau in cadrul unei angiomatoze (b. Sturge-Weber-Krabbe); ~ episcleral sau scleral, se intalneste rar; ~ orbitar, bine incapsulat, cu densitate crescuta, uneori cu calcificari intratumorale (fleboliti), cu exoftalmie lent progresiva, monolaterala. Exista si o forma difuza in sindr. Sturge-Weber; ~ palpebral izolat, cu aspect de burete sau compartimentat. Trat. chirurgical (se extirpa cu bisturiul electric sau laser) urmat de aplicatii cu zapada carbonica; ~ retinian cavernos, afectiune extrem de rara, se asociaza cu leziuni similare cerebrale si ale pielii, nu are caracter evolutiv, nu necesita tratament ci numai observatie.

 

HEMATOM (gr. haima = sange + oma), acumulare de sange extravazat, frecvent cauzata de un traumatism sau o discraza sanguina; ~ pleoapei, de obicei de natura traumatica, favorizat de existenta tesutului lax subtegumentar. Prezenta lui se constata prin denivelarea pseudotumorala a pielii si echimoza de la suprafata. La palpare se simt crepitatiile cheagului. regula este autorezorbtia, rar se impune evacuarea chirurgicala a sangelui prin incizie si drenaj; ~ retrobulbar, frecvent intalnit dupa injectii retrobulbare, mai rar posttraumatic. Daca este voluminos produce exoftalmie, chemozis palpebroconjunctival, tensiune crescuta in orbita; ~ tecii n. optic, apare dupa injectii retrobulbare sau traumatisme accidentale, poate compresa nervul si-l poate atrofia. La examenul oftalmoscopic se poate constata edem papilar. Trat. consta in injectarea de hyason parabulbar, corticoterapie, vasodilatatoare si vitamine din grupa B.

 

HEMERALOPIE (gr. hemera = zi + gr. alaos = orb + gr. ops = ochi), sin. cecitate diurna, reducere a acuitatii vizuale la lumina. Termenul mai este inca gresit folosit pentru scaderea vederii la intuneric sau la lumina redusa, care poarta numele de cecitate crepusculara (Elliot).

 

HEMIANOPSIE (gr. hemi = jumatate + an + gr. opsis = vedere), sin. hemianopie, scadere sau pierdere a vederii la o jumatate din campul vizual, la unul sau ambii ochi; ~ binazala, lipsa vederii in jumatatea nazala a campului vizual al ambilor ochi, cauzata de leziuni in partile laterale ale chiasmei optice;  ~ bitemporala, cauzata de leziuni in zona centrala a chiasmei optice; ~ in cadran, este lipsa vederii intr-un cadran al campului vizual; ~ heteronima, lipsa vederii in jumatatile nazale sau temporale ale campului vizual al ambilor ochi; ~ omonima, lipsa vederii jumatatilor laterale de aceeasi parte a campului vizual.

 

HEMOFTALMUS (gr. haima = sange + gr. ops, ophtalmos = ochi), sange in corpul vitros (v. hemoragia).

 

HEMORAGIE (gr. haima = sange + gr. rhegnynay = a curge, a tasni), iesire a sangelui din patul vascular in tesuturi, in cavitati preformate sau in afara corpului (~ interna si ~ externa); ~ conjunctivala, produsa prin ruperea unui vas dupa un traumatism, o manevra terapeutica (injectie etc.), o chinta de tuse, o apasare pe glob la un individ cu hipogoagulabilitate sau fragilitate vasculara, in general nu necesita un tratament special, dar trebuie investigata, putand fi revelatoarea unei boli generale; ~ coroidiana, se poate produce in acelasi context ca si cea conjunctivala. Daca zona maculara nu este acoperita de sange, vederea ramane nealterata. Prezenta fosfenelor*, metamorfopsiei si a scotomului* denota prinderea zonei maculare. Trat. se va adresa pe cat posibil cauzei: hipertensiune arteriala, diabet, fragilitate capilara, hipocoagulabilitate sanguina etc.; ~ expulsiva (Hellman, in 1774 si Terson, 1907), accident hemoragic dramatic in oftalmochirurgie, de obicei monocular, rar bilateral, intraoperator sau la 3-6 ore dupa operatie. Clinic se produce o crestere a PIO, ochiul devine dur si-si goleste continutul prin plaga operatorie. Fenomenul s eproduce pe fondul unui pat vascular tarat, cu arterioscleroza, diabet etc. Se descriu mai multe mecanisme de producere, fie prin ruperea echilibrului dintre presiunea vasculara si cea IO, cresterea temperaturii externe (Siegert, 1951), sau ruperea arterelor ciliare posterioare, fie prin tulburari hemodinamice pe un fond de „furtuna neurovegetativa”. Trat. preventic al terenului care creste riscul accidentului (hipertensiunea arteriala, diabetul, arterioscleroza, starea psihica a pacientului etc.); sclerotomie posterioara in momentul sesizarii cresterii PIO, moment de declansare a accidentului, si evacuarea sangelui ce se revarsa in interiorul ochiului; ~ in CA, sin. hipema, usor de remarcat, se poate produce in cantitati mici sau poate acoperi aria pupilara, in imprejurari foarte diferite: traumatisme, afectiuni locale iriene sau generale. Persistenta lor impune evacuarea si tratamentul cauzal pentru a nu se complica cu hematocornee sau glaucom secundar; ~ intraoculara, de cauza traumatica sau pe fondul unor afectiuni oculare vasculare (b. Eales, obstructii vasculare, diabet etc.), patrunde in vitros alterand acuitatea vizuala. Evolutia se poate face catre rezorbtie sau se poate organiza si forma bride vitreoretiniene ce pot cauza DR; ~ intraoculara (sin. hemoftalmusul), daca nu are tendinta d erezorbtie dupa trat. cauzal, este recomandabil sa se faca vitrectomie. Crioaplicatiile transclerale par a fi benefica pentru a ajuta rezorbtia sangelui din vitros; ~ iriene, cu aspect de flacara pe fata anterioara a irisului pot aparea dupa traumatisme, pe fond inflamator sau diabetic; ~ palpebrala, cel mai adesea sub forma de echimoze sau hematoame posttraumatice ce au evolutie obisnuita catre rezorbtie si numai rareori trebuie evacuate chirurgical; ~ retiniene, dupa traumatisme, afectiuni inflamatorii vasculare sau retiniene, discraze sanguine, alterari vasculare etc., pot fi preretiniene (cu aspect de „cuib de randunica”), intra sau subretiniene, limitate sau difuze. Daca revarsatul este in cantitate mica, se rezoarbe fara urme, daca este in cantitate mare, dupa rezorbtie zona respectiva se poate atrofia si apare ca o arie depigmentata sau inconjurata de un lizereu de pigment.

 

HERPES CORNEEAN (gr. herpes), eruptii veziculare grupate. Herpesul simplu de natura virala are caracter recidivant si consta in eruptii veziculare ce conflueaza dupa dezepitelizarea corneei formand eroziuni cu margini policiclice; ~ se intalneste la persoane tinere si lasa stigmate imunologice. Virusul devine latent, se localizeaza in glandele salivare, in glandele lacrimale, in celulele Schwann ale nervilor corneei, de unde, in conditii favorabile, devine virulent; ~ de prima infectie, se localizeaza in conjunctiva sub forma de conjunctivita foliculara, flictenulara sau pseudomembranoasa. Pe cornee va capata aspectul de keratita punctata, stelata, areolara, dendritica, de harta geografica sau disciforma. Metaherpesul corneean este o complicatie tardiva a herpesului simplu si se dezvolta pe o cicatrice, sub forma unei ulceratii cu margini policiclice, caracter neurotrofic, evolutie lunga, cu vase de neoformatie si cu posibilitate de suprainfectie; ~ recidivant sau secundar; apare solitar sau asociat cu alte localizari (cutanate, labiale, genitale). Forma profunda are aspect disciform. Se mai descriu forme stelate, filamentoase, striate, in sector. Trat. local: instilatii cu antiseptice (albastru de metilen 1%; chinina muriatica 0,5%-2%; badijonaj cu sol. de alcool iodat, raclajul straturilor superficiale, instilatii cu coliruri antivirale: IDU, kerecid, zoviran, virolex, iduviran, dendrid sau cele de a 3-a generatie: canciclovir, retrovir. General se recomanda imunoglobuline, autohemoterapie, vitaminoterapie C si B.

 

HERPES PALPEBRAl, infectie acuta cu aparitie e vezicule grupate, cu lichid clar, pruriginoase, asezate pe un placard eritematos. Trat. local cu pudra sicativa (talc, oxid de Zn), iar general vitaminoterapie C si B (acyclovir pomada si rodilemid injectii).

 

HETEROCROMIE A IRISULUI (gr. heteros = altul + gr. chromatos = culoare), anomalie de pigmentare a irisului, congenitala, ereditara cu transmitere autosomica dominanta, neregulata. Anomalia nu are o semnificatie patologica si poate fi mono sau bilaterala. Exista ~ cu semnificatie patologica in sindr. Claude-Bernard-Horner, in ciclita cu heterocromie si cataracta Fuchs, in glaucom, in ciclite*.

 

HIPERMETROPIE (lat. hiper = mai mult + gr. metron = masura + gr. opsis = vedere), sin. hiperopie, anomalie a ochiului si a mediilor sale de refringenta in care imaginea ce vine de la infinit* nu se formeaza pe retina ci in spatele ei. Cauzele cele mai frecvente sunt dimensiunea mica a axului ocular (~ axiala), modificarile de curbura corneene (~ de curbura), un indice de refractie mic al cristalinului (~ de indice). Anomalia poate fi bilaterala sau monolaterala, de valori egale la cei doi ochi sau de valori diferite (anizometropie*). Presbiopia se instaleaza mai repede la hipermetropi.

 

HIPERSECRETIE LACRIMALA, anomalie care creeaza suferinta prin abundenta lcrimilor; ~ congenitala, de obicei asociata cu alte anomalii ca hipertricoza* sau hiperhidroza* (transpiratie exagerata); ~ dobandita, cauzata de leziuni ale polului anterior (keratite, iridociclite, fototraumatisme, trichiazis, corpi straini conjunctivali sau corneeni), afectiuni de vecinatate ca sinuzite, deviatii de sept, rinite vasomotorii, cauze neurogene: stari pseudobulbare, tabes, b. Romberg, nevralgii trigeminale, sindr. Marin-Amat*, sindr. Charlin*, tumori hipofizare cu hipersecretie de tireostimuline; cauze psihice cu stari emotive. Trat. este in primul rand cauzal. Uneori se poate recurge la excizie partiala de glanda lacrimala (v. testul Schirmer).

 

HIPERTELORISM ORBITAR (lat. hiper = mai mult + gr. tele = departe + orbita), sin. telorbitism*, termen pentru denumirea unei conformatii craniene in care distanta dintre cele doua orbite este mult marita (cea normala variaza intre 24 si 32 mm la barbati si 22-28 mm la femei). Orice slabire a partii centrale a scheletului craniofacial, prin fisuri congenitale sau prin exagerarea hipertensiunii intracraniene, determina o indepartare a celor doua orbite, acesta constituind un simptom in cadrul unor anomalii congenitale („discefalia splahnochistica-Gruber” etc.).

 

HIPOPION (lat. hipo = sub, mai putin + gr. pyon = puroi), denumire pentru prezenta puroiului in CA, cauzata d eprocese inflamatorii iridociliare, ulcere corneene septice. In general ~ se rezoarbe o data cu vindecarea bolii care l-a generat. Pentru a impiedica organizarea lui este indicata paracenteza CA si evacuarea puroiului, manevra care grabeste si vindecarea eventualului ulcer al corneei.

 

HIPOTELORISM (lat. hipo + gr. tele = departare), sin hiporbitism, anomalie congenitala in care nasul si ochii sunt apropiati. Aspectul este intalnit in b. Crouzon*, determinata de hipoplazia etmoidului, a vomerului si septului nazal realizand aspectul de cebocefalie (gr. kebos = maimuta).

 

IMPLANT (in + lat. plantare = a insamanta), fragment de tesut izolat introdus in alt tesut similar; ~ protetic, inlocuirea unui tesut sau organ cu un dispozitiv artificial ce va indeplini aceeasi functie ca cel natural (implant de cristalin).

 

IRIDECTOMIE (irido + gr. ektome = excizie), manopera chirurgicala prin care este indepartata o parte e irisului; ~ antiglaucomatoasa (Graefe, 1856), operatie in GPUI*; ~ optica, indicata in opacitati sectoriale ale corneei; ~ periferica, excizia irisului se executa in periferie pupila ramanand rotunda, este practicata in cataracta si in glaucom; ~ sfincteriana sau in sector, in care excizia se face de la periferie pana la sfincterul pupilar realizand un colobom sectorial.

 

IRIDOCICLITA (irido + gr. kyklos = cerc + ita), proces inflamator extins la cele doua elemente uveale, iris si corp ciliar. Simptome: durere, lacrimare, diminuarea vederii, fotofobie si lacrimare. Examenul local constata congestie pericheratica, Tyndall pozitiv, precipitate pe fata posterioara a corneei, stergerea luciului irian, sinechii iridocristaliniene; ~ au fost clasificate dupa criterii evolutive, etiopatogenice, anatomopatologice; ~ acuta, cu simpomatologie zgomotoasa, intensa; ~ cronica, in care debutul este insidios, adesea insotita de cresterea PIO si de tulburari ale transparentei cristalinului; ~ recidivanta, cu debut putin zgomotos si care evolueaza in pusee, dupa fiecare puseu adaugandu-se noi sechele. Pe cornee se pot gasi leziuni distrofice sub forma de keratita edematoasa, sclerozanta sau in bandeleta; ~ exudativa, cu prezenta de exudate pe fata anterioara a irisului, Tyndall intens pozitiv si precipitate groase pe Descemet; ~ supurata, cu prezenta puroiului in CA si care evolueaza catre panoftalmie*. Cauzele ~ sunt endogene – focare de infectie dentare, sinusale, otice etc.; ~ exogene: ulcere corneene infectate, plagi penetrante, corpi straini intraoculari. Trat. va fi pe cat posibil etiologic: antibioterapie generala si locala (inj. subconjunctivale, parabulbare), tratarea ulcerelor corneene, asanarea focarelor. Corticoterapia locala si generala vizeaza reducerea fenomenelor inflamatorii si impiedicarea aparitiei sinechiilor.

 

IRIDOTOMIE (irido + gr. tome = a taia), interventie chirurgicala in care irisul este sectionat la baza sau chiar pana la sfincter. Scopul interventiei este prevenirea sau deblocarea umoarei apoase din CP. (Unii operatori o prefera iridectomiei.)

 

IRIS (gr. iris = curcubeu), partea cea mai anterioara si vizibila a tunicii medii oculare al carei rol de diafgragm este dozarea cantitatii de lumina care patrunde in ochi. Periferia sa se continua cu corpul ciliar, iar centrul reprezinta fanta de intrare a luminii, pupila. fata anterioara delimiteaza CA si vine in contact cu umoarea apoasa, fata posterioara delimiteaza spatiul CP ce se intinde intre iris si fata anterioara a cristalinului. Periferia delimiteaza posterior unghiul camerular format de cornee si iris, loc de jonctiune intre sclera, iris si cornee; ~ este pigmantat pe fata anterioara diferit de la individ la individ, fata posterioara este acoperita de un strat epitelial ce continua retina (retina oarba); stratul mijlociu contine fibre musculare, vase si nervi. Pupila este delimitata de un guleras pigmentat. Excitatia parasimpaticului (OMC) produce mioza, cea a simpaticului midriaza. Vasele distribuite in marele cerc si micul cerc provin din ciliarele lungi posterioare. Venele dreneaza sangele in venele vorticoase.

 

INLOCUITOR DE VITROS. Dezvoltarea chirurgiei vitrosului datorate perfectionarii vitrectomului a indus nevoia de substante care sa poate inlocui vitrosul alterat de multiple procese patologice endoculare; acestea trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: sa fie perfect transparente, bine tolerate si remanente. Healonul, extract organic din creasta de cocos, indeplineste toate conditiile dar este excesiv de scump. Metilceluloza (hidroxypropil 2%) mai putin remanenta, destul de bine tolerata, transparenta si acceptabila ca pret, a castigat mult teren. Uleiul de silicon este transparent, remanent dar induce leziuni retiniene, keratite, glaucom secundar.

 

JOC PUPILAR, expresie pentru a defini miscarile libere ale pupilei la lumina si intuneric sau la instilarea de colir cu efect midriatic sau miotic. Jocul pupilar dispare in afectiuni iriene inflamatorii din cauza edemului si a bridelor care fixeaza irisul la fata anterioara a cristalinului (sinechii posterioare). Atrofia iriana secundara unor boli poate fi cauzata de imobilitate pupilara, afectiuni neurologice de origine centrala cu interceptarea cailor centripete sau centrifuge (sifilis nervos, botulism, meningite), anomalii congenitale ca mioza sau midriaza congenitala, atrezia sfincterului pupilar. In glaucomul acut sau absolut, pupila este de asemenea imobila (v. si hipusul).

 

KERATITA (gr. keras = corn + ita), denumire pentru afectiunile corneene de natura inflamatorie, termenul fiind folosit in practica pentru relativa majoritate a bolilor corneene (trofice, alergice, de alte cauze), termenul de keratoza fiind de fapt un termen dermatologic. Sunt descrise urmatoarele ~: 1. infectioase (de cauza virala, bacteriana, micotica, parazitara); 2. alergice, asociate de obicei cu afectiuni de piele sau mucoase; 3. trofice, prin malnutritie sau boli metabolice (casexie, avitaminoze); 4. cauze necunoscute. Semne generale: diminuarea vederii, dureri, lacrimare, fotofobie, senzatie de corp strain, inrosirea ochiului, edem reactiv palpebral. Evolutia si prognosticul depind de cauzele determinante, uneori vindecarea fiind rapida, alteori trenanta cu recaderi sau recidive care dupa fiecare puseu lasa noi sechele; ~ disciforma, inflamatie subacuta, nesupurativa ce se caracterizeaza prin prezenta de infiltrate disciforme, uneori precipitate pe Descemet si hipertonie IO; este o forma a herpesului corneean; varicela, oreionul sau keratitele chimice pot imbraca acest aspect; ~ epiteliala dendritica, de natura herpetica, cu dezepitelizare in forma de „ramura de brad” ce se poate intinde si capata contur de „harta geografica”, cu tesutul corneean infiltrat, hipoestezic, congestie perikeratica si reactie iriana; ~ interstitiala necrozanta, este o forma grava la care se ajunge in keratitele dendritice neglijate sau rau tratate, caracterizate prin infiltratie celulara, necroza, vascularizatie, subtiere si chiar perforatie; ~ interstitiala leproasa, generata de bacilul Hansen, cu leziuni in parenchim, evolutie indelungata dar care nu ulcereaza decat foarte rar. Corneea este hipo sau ansetezica, cu panus; ~ interstitiala sifilitica (nesupurativa); forma congenitala face parte din triada Hutchinson (otoscleroza, dinti in fierastrau, keratita) cu infiltratie corneeana profunda. In sifilisul dobandit, ~ interstitiala se manifesta in perioada secundara cu 3 faze evolutive: infiltratie, vascularizatie si rezorbtie cu prognostic benign. Goma conj. si corneeana sunt extrem de rare; ~ interstitiala (parenchimatoasa) tbc, forma rara, de obicei monoculara cu infiltrarea straturilor mijlocii si profunde, vascularizatie in forma de arcada. Evolutia este lenta urmata de sechele; ~ interstitiala trahomatoasa, sin. „panus trahomatos”, invadeaza corneea in stadiul 3 de evolutie a bolii catre stadiul 4 de cicatrizare cu opacitati lineare; ~ lagoftalmica, in realitate o keratopatie nu o keratita, cauzata de expunerea corneei prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (paralizie faciala, colobom, leziuni retractile ale pleoapei, exoftalmii, tetanos, anestezie generala, akinezie prelungita, coma profunda). Trat. se adreseaza cauzei si la nevoie blefarorafie; ~ metaherpetica, contestata ca entitate aparte, socotita un stadiu in evolutia keratitei virale simple cu recaderi, caracterizata prin vase ce infiltreaza corneea si ulceratie trenanta in care virusul este disparut, (ceea ce contraindica instilatia de medicamente antivirale), necesita trat. topic si pansament ocluziv, fie acoperire conjunctivala sau blefarorafie pana la vindecare; ~ neuroparalitica, afectiune monolaterala cu ulceratie corneei insensibile, cauzata de leziuni trigeminale: zona zoster, gripa, flegmon orbitar, tromboflebita orbitara, traumatisme accidentale sau chirurgicale ce lezeaza n. trigemen, alcoolizarea ggl. Gasser, intoxicatii cu arsenic sau tricloretilen; ~ numulara (Dimmer), unilaterala, nesupurativa, cu infiltrate superficiale, apare sezonier la persoane intre 30 si 40 de ani. Etiologia pare a fi virala. Trat. local cu instilatii cortizonice; ~ punctata superficiala (Thygeson), caracterizata prin dezepitelizari superficiale sau infiltrate subepiteliale mici, rotunde cu aspect „punctat”. Boala apare la persoane casectice, in convalescenta, in conjunctivite, iritatii prin pulberi, fum, gaze etc.; se descriu mai multe forme de keratite punctate dupa localizarea topografica pe cornee: in 1/3 inf. (infectii cu stafilococ, expunerea corneei, entropion); in 2/3 inf. (sindr. sicca, keratite neuroparalitice, expunerea corneei la raze X si ultraviolete) si keratite punctate in 1/3 sup. a corneei (trahom, conjunctivita primavarateca, moluscum contagiosum); keratite punctate centrale dupa conunctivite epidemice, keratita Thygeson; keratite punctate superficiale difuze in conjunctivite acute bacteriene, dupa instilatie de coliruri toxice, deficiente de vit. A, keratite punctate superficiale limbice insotite de pterigion, degenerescente actinice, tumori limbice; keratite superficiale lineare in prezenta de corpi straini conjunctivali tarsali; ~ rozacee, cu infiltrate periferice vascularizate, recidivante, asociate cu leziuni dermatologice de acnee rozacee, care dupa rezorbtie lasa opacitati ce reduc acuitatea vizuala. Mecanismul de producere pare a fi alergic. Trat. cu corticoterapie locala si generala; Keratoplastie lamelara; ~ supurative, cu ulcer si infiltratie. Germenii cei mai incriminati: stafilococul aureus, streptococul pneumoniae, pseudomonas aerginosa, proteus, neisseria gonoreae etc. factorii predispozanti sunt traumatismele corneene, uneori simple escoriatii. Focare preexistente de vecinatate: dacriocistite, blefarite, stari generale de deficienta imunitara, diabet, etilism. Boala debuteaza cu senzatie de corp strain, lacrimare, inrosirea ochiului, cerc congestiv pericorneean. Ulcerul cu hipopion, cunoscut odinioara ca „ulcerul seceratorilor”, se dezvolta pe o ulceratie mica, dar cu evolutie rapid invaziva. Germenii cei incriminati sunt: pneumococul, stafilococul, streptococul si cel mai grav piocianicul ce cauzeaza rapid panoftalmia; ~ fungice, se dezvolta tot pe ulceratii preexistente cu infiltrat necrotic, alb-dens si cu hipopion abundent care perforeaza in cateva saptamani. Examenul de laborator este obligatoriu pentru a determina agentul patogen si a i se recunoaste sensibilitatea la antibiotic. Trat. local, spalaturi cu ser fiziologic steril pentru indepartarea detritusurilor de la nivelul ulceratiei, instilatii cu coliruri antiseptice, inj. s.c. cu antibiotic, iar general cu antibiotice tintite. Nu se fac pansamente ocluzive in caz de secretie abundenta. Sechelele sunt leucoame mari si dense cu scadere mare de acuitate. Tot in cadrul keratitelor supurative se descriu variante clinice ca abcesul central al corneei, abcesul inelar sau ulcere marginale ale corneei. Trat. cu antifungice se aplica in cazul infectiilor micotice.

 

KERATOCON (gr. keras + lat. conus = con), distrofie ectatica corneeana ca si keratoglobul si degenerescanta marginala „pellucida” (transparenta); ~ este o ectazie cronica, evolutiva, neinflamatorie a partii centrale, bilaterala in 85% din cazuri, cu incidenta mai mare la femei. Afectiunea are caracter familial si se manifesta la adolescenti si la adultii tineri. Primele semne sunt fotofobia, scaderea acuitatii vizuale. Privita lateral corneea apare conica. La examenul skiascopic, umbra are o miscare circulara. Evolutia bilii se face in etape. Unul dintre semnele principale este hipoestezia corneeana. S-a descris un ~ acut ce se instaleaza brutal cu fotofobie, lacrimare, blefarospasm, edem si rupturi pe Descemet. De obicei se produce regresarea edemului si revenirea partiala a acuitatii vizuale. Mai rar poate perfora. Trat. se refera la corectia cu lentile de contact care au si un rol tectonic. Keratoplastia perforanta da rezultate favorabile. Epikeratofakia* are rol tectonic si in acelasi timp aplatiseaza corneea pentru a se putea aplica lentila de contact.

 

KERATOCONJUNCTIVITA (gr. keras + lat. conjunctivus = care leaga + ita), denumire pentru inflamatia simultana a conjunctivei si corneei; ~ epidermica, afectiune raspandita, cauzata de un adenovirus de tip 8. Aspectul bolii este folicular sau pseudomembranos. Incubatia dureaza 5-12 zile. Participarea corneei dureaza luni de zile. Trat. este simptomatic, cu midriatice, antiseptice, purtare de ochelari fumurii; ~ sicca (sindr. Gougerot-Sjogren), afectiune bilaterala mai frecventa la femei dupa climacteriu. Patogenia, scleroza acinilor glandulari cu uscaciunea generalizata a mucoaselor, absenta secretiei sudorale, periarterita nodoasa. Trat.: instilatii cu lacrimi artificiale. In cazurile grave se indica operatia Filatov-Sevaliev (transplantarea canalului Stenon in fundul de sac conjunctival).

 

KERATOMETRIE (gr. keras + gr. metron = masura), sin. oftalmometrie, metoda prin care se studiaza refractia corneei, elementul principal al dioptrului ocular (fata ant. +48,83D, fata post. -5,88D). Cel mai cunoscut keratometru este cel al lui Javal-Schotz.

 

KERATOPAHIMETRIE (gr. keras + gr. pachys = grosime + gr. metron = masura), masurare a grosimii corneei, necesara in clinica pentru calcularea valorii dioptrice a ochiului. Aparatul cel mai folosit este pahometrul von Bahr sau cel al lui Maurice-Giardini (acestea se ataseaza la biomicroscop pentru examinare). Grosimea corneei variaza intre 0,50 si 0,56 mm, dupa alti autori la periferie este 1 mm iar la centru 0,8-0,9 mm (v. corneea).

 

KERATOPLASTIE (gr. keras + gr. plassein = a forma), operatie prin care se inlocuieste partial sau total corneea bolnava cu tesut corneean transparent luat de la acelasi individ (autogrefa) sau de la altul (homo sau alogrefa). Recoltarea alogrefei se face de la ochi de cadavru (de la indivizi decedati recent, de obicei accidentati care n-au avut ochi bolnavi sau boli generale care ar contraindica prelevarea corneei si nedepasind varsta de 50-60 de ani). Ochiul gazda trebuie sa aiba o cornee nevascularizata iar ERG-ul sa arate favorabil functionalitatea retinei. Se descriu urmatoarele tipuri de ~: ~ lamelara, cand inlocuirea se face numai in straturile anterioare; ~ perforanta, cand este interesata toata grosimea corneei pana in CA; ~ totala lamelara, termenul de totala referindu-se la suprafata; ~ partial lamelara; ~ perforanta totala; ~ perforanta partiala; ~ tip Stocker, in care corneea gazda pastreaza stratul endotelial, iar grefonul are toate straturile inclusiv endoteliul, ceea ce-i asigura un indice favorabil de reusita. Suturile si acuratetea actului operator joaca un rol deosebit. Indicatiile ~: opacitati ce scad acuitatea sub 1/10; nevoi terapeutice ca: keratoconus, keratite distrofice, keratite cu caracter recidivant, pterigion recidivant agresiv, degenerescente tip Grenow, corpi straini pulverulenti ce impregneaza corneea, ulcere corneene pe cale de perforare (interventie „la cald”). Contraindicatii: vascularizare excesiva a corneei primitoare sau alterari profunde ale acesteia, leucoame aderente, sinblefaroane intinse, hipertonie oculara ireductibila, retina nefunctionala (ERG negativ).

 

KERATOTOMIE (gr. keras + gr. tome = a taia), sectionare a corneei; in general termenul este folosit pentru timpul operator de sectionare a corneei pentru a deschide CA, fie in operatiile de extractie a cristalinului, fie pentru a face o iridectomie sau in alte scopuri; ~ se face cu cutitul Graefe, cu cutitul lanceolat, cu „lama” montata pe un dispozitiv special; ~ „ab externo”, procedeu chirurgical de a sectiona corneea din afara inauntru; ~ „ab interno”, cu punctie si contrapunctie, se executa cu cutitul Graefe; ~ hexagonala, metoda chirurgicala de corectare a hipermetropiilor medii si mici (inca mult controversata); ~ radiara, metoda chirurgicala pentru corectarea miopiilor mici si mijlocii (pana la -6D) care consta in practicarea a 4-6 sau 8 incizii in cornee, care pleaca de la centru (respectand o zona centrala de minimum 3-4 mm) catre periferie. Cicatricile obtinute (la o adancime antecalculata) vor reduce curburile corneei diminuand dioptrul acesteia si implicit reducand miopia. Operatia a facut voga in Rusia si SUA. Operatia isi are limitele si riscurile ei.

 

LACRIMA (lat. lacrima), produs lichid al glandelor lacrimale, cu rol in mentinerea unui mediu permanent umed pantru cornee. Compozitia lacrimilor: apa 98,2%, CINa 1,2%, albumina 0,5%, parti saline 0,016%, materii grase urme, enzime = lizozim. Aspectul este limpede, transparent, usor sarat si cu reactie alcalina. Dupa ce au fost excretate in unghiul superoextern al ochiului, spala fata anterioara a corneei si se acumuleaza in unghiul inferointern al fantei palpebrale, in lacul lacrimal. De aici dreneaza in sacul lacrimal pana in fosele nazale.

 

LASER (fr.), prescurtare de la L = Light; A = Amplification; by S = stimulated; E = emission; of R = radiation. Termenul a parvenit in limba romana din franceza desi originea sa este engleza; ~ este un aparat cu dispozitiv amplificator sau generator cuantic de radiatie electromagnetica din spectrul vizibil, bazat pe emisie fortata de lumina; ~ constituie o sursa de fascicule luminoase, coerente, foarte intense si inguste, concentrand energia pana la zeci de mii de grade. Cristalele de rubin sau gazele (argon) sunt furnizoare de cuante de lumina. In oftalmologie laserul este folosit pentru operatii „nesangerande” in glaucom, cataracta secundara, dezlipire de retina, coagulare de vase, distrugerea unor tumori.

 

LENTILA (fr. lentille), piesa optica transparenta de forma unui disc ce are cel putin una din fete curbata. In functie de curbura poate produce convergenta sau divergenta razelor de lumina; ~ pentru ochelari au fost clasificate dupa mai multe criterii. Dupa modul de folosire sunt lentile „aeriene”, „de contact” sau „intraoculare”. Dupa forma si functie: lentile concave, convexe, cilindrice, monofocale, bifocale sau multifocale. Dupa natura materialului din care sunt confectionate: minerale, cea mai folosita fiind  ~ Crown, un silicat de aluminiu cu indice 1,523 si aberatie cromatica mica; ~ Flint, cu indice 1,6 prin adaos de Pb. Un indice de refractie mai mare este folosit la lentilele multifocale; ~ cu adaos de bariu, pentru ~ multifocale; ~ organice, cum sunt cele din plexiglas; ~ mixte, la mijloc Crown si in rest polivinil; ~ plan-concave sau plan-convexe; ~ menisc, au o fata convexa si una concava, valoarea lor dioptrica fiind in functie de partea variabila prin diferenta; ~ punctuale, meniscuri cu o baza variabila ce se calculeaza pentru fiecare numar de dioptrii in parte, cu o curbura ce reduce astigmatismul razelor cu incidenta oblica; ~ cilindrice, a caror suprafata face parte dintr-un cilindru cu efect convergent sau divergent; ~ sferocilindrice sau torice; ~ combinate; ~ asferice, pentru corectia ochilor afaci cu valori de peste opt dioptrii; ~ prismatice, pentru corectia heteroforiilor (o prisma de 1D deviaza o raza de lumina cu 1 cm pe distanta de 1 m). Pentru „esoforie” ele se orienteaza cu varful intern, pentru „exoforie”, cu varful extern. Prismele se pot combina cu sferice sau cilindrice; ~ izocroma, colorata cu intensitate uniforma; ~ acromatica, fara aberatie cromatica; ~ de contact, ce se aplica direct pe cornee si-si mentine pozitia prin capilaritate cu o pelicula de lacrimi intre cornee si lentila; ~ de contact sclerale, ce acopera corneea si partial sclera; ~ au fost confectionate initial din material rigid, mai tarziu s-a recurs tot mai mult la materiale moi, suple, cu o hidrofilie din ce in ce mai marcata. Folosirea siliconilor ofera posibilitatea ca oxigenul sa patrunda prin lentile pana la cornee si sa fie tolerate vreme indelungata sau chiar definitiv, avantajul lor fiind mare: indice de magnificatie foarte mic, camp vizual normal, reduc astigmatismul. Dezavantaje: necesita o manipulare deosebit de ingrijita, contraindicate in boala Parkinson, la persoane foarte in varsta, la epileptici, celor care fac tratament cu cortizon, celor cu afectiuni corneene; ~ intraoculare (v. pseudofakia).

 

LEUCOM CORNEEAN (gr. leucos = alb + oma), tesut de reparatie cu aspect de portelan dupa ulcere, plagi, arsuri, afectiuni degenerative; ~ poate fi central sau periferic, vascularizat sau nu, de marimi diferite, simplu sau cu aderente iriene. In functie de localizare, intindere si de leziuni asociate, acuitatea vizuala este mai mult sau mai putin afectata; ~ congenital, este o anomalie mezodermala si apare ca o opacitate centrala, discoidala la care adera irisul, si resturi de membrana pupilara. Se pot constata incidente familiare (v. sindr. Peters). Trat.: in cele recente se recomanda instilatii cu cortizon, cele mai vechi pot beneficia de keratoplastie. In leucoamele paracentrale acuitatea se poate amenda printr-o iridectomie optica. In cazurile cu cecitate, in scop estetic se poate face un tatuaj sau se recomanda purtarea unei lentile de contact estetice.

 

LIPOM (gr. lipos = grasime + oma), tumora de grasime, incapsulata, ce se poate dezvolta in foarte diverse locuri. In sfera oculara se descriu: ~ conjunctival uni sau bilateral, de obicei episcleral sau in fundul de sac. DD se face cu hernia de grasime a orbitei; ~ orbitar, se dezvolta sub forma de lobuli incapsulati de culoare galbena. Cresterea lor evolueaza cu exoftalmie. Trat. este chirurgical, abordul in orbita facandu-se transconjunctival.

 

LUXATIE A CRISTALINULUI (lat. luxare = a scranti, aluxa), iesirea cristalinului din „fossa patelaris” cu migrarea sa in CA, post. in vitros sau cu expulzia sa subconjunctivala in traumatisme severe cu ruptura globului. Prezenta cristalinului in CA impune deschiderea acesteia si extractia; ~ posterioara se poate rezolva prin extractia cu vitreotomul; extractia prin „clapeta” sclerala posterioara este mai riscanta.

 

LUXATIE A GLOBULUI OCULAR in orbita. Poate fi cauzata de traumatisme cranio-cerebrale. Ochiul poate fi expulzat in intregime din orbita (exorbitat), ramanand atarnat de conjunctiva, rupt din toate legaturile sale.

 

MACULA CORNEEANA (lat. macula = pata + corneus = uscat), opacitate cu aspect alburiu, mata, pe cornee, sechela dupa ulcere traumatice, inflamatii sau procese degenerative.

 

MACULA LUTEA (lat. macula = pata + lat. luteus = galben), zona ovalara, usor depresionara in retina posterioara, continand celule cu conuri specializate in vederea diurna, in perceperea culorilor si formelor. Suprafata ocupata de ~ este de 1 mm², in mijlocul sau se afla o mica arie, foveea centralis, cu dimensiunea de 0,4-0,7 mm² in care stratul granulos intern si stratul plexiform sunt deplasate catre exterior asa fel incat lumina cade direct pe elementele receptoare, ceea ce mareste mult sensibilitatea zonei. In centrul foveei este o alta mica zona in care elementele receptoare lispesc complet, este „pata oarba”.

 

MACULOPATIE (lat. macula + gr. pathos = boala), termen generic pentru bolile zonei maculare de diferite cauze: traumatice, vasculare, inflamatorii sau degenerative.

 

MEMBRANA (lat. membrana), structura anatomica ce imbraca un organ, acopera o cavitate sau separa doua tesuturi; ~ Bowmann sau lama elastica anterioara, limiteaza tesutul corneean stromal de epiteliul anterior in permanenta regenerare; ~ Bruch sau membrana bazala sau vitree este o foita omogena, transparenta, aderenta la epiteliul pigmentar al retinei, acoperita pe fata ei externa de o retea de fibrile conjunctivoelastice. Alterarea ei este incriminata in bolile degenerative ale retinei si chiar in DR regmatogene; ~ Descemet sau membrana posterioara, membrana Demeurs, delimiteaza tesutul corneean de epiteliul post. sau endoteliu. Are o structura elastica, rezistenta, in periferia devine fibrilara si lipita de peretele inf. al canalului Schlemm formand inelul tendinos Dollinger. De la acest nivel se desface ca un evantai in 3 foite: cea ant. va dubla canalul Schlemm, cea mijlocie se pierde pe corpul ciliar, iar cea post. se reflecta inapoi, acopera unghiul camerular si se pierde pe fata ant. a irisului (ligamentul pectineu al lui Huneck); ~ epipapilara, reprezinta resturi ale arterei hialoide; ~ hialoida, pelicula subtire ce „inveleste” corpul vitros in cele 4/5 post., la partea ant. aceasta da nastere ligamentului suspensor al cristalinului (zona lui Zinn); ~ Wachendorf, anomalie ereditara cu transmitere la modul autosomic dominant, reprezinta resturi neresorbite ale membranei pupilare.

 

MIDRIAZA (gr. mydriasis = marirea pupilei), denumire pentru o pupila cu diametrul marit; ~ este un fenomen fiziologic al actului vederii, pupila fiind in permanenta adaptare la cantitatea de lumina care patrunde in ochi; ~ patologica, poate surveni in multiple imprejurari: neurologice (paralizie de OMC, excitatie simpatica, iritatia centrului ciliospinal), atac de glaucom etc.; ~ medicamentoasa, prin instilatie sau ingestie de medicamente simpaticomimetice sau parasimpaticolitice; ~ monolaterala, poate fi de natura medicamentoasa (instilatii de coliruri cu efect midriatic), traumatica (rupturi ale sfincterului pupilar), congenitala (agenezie sfincteriana), criza de glaucom acut, prezenta de corp strain IO, obstructie de ACR, atrofie optica, leziuni centrale (tumori, hemoragii meningeale sau cerebrale, hematom extra sau subdural), sifilis, scleroza in placi, midriaza spastica prin iritatie simpatica; reflexe scurte ca in infectii dentare, sinusale sau otice; ~ bilaterala, in cecitate totala, in intoxicatii endo sau exogene, sincopa anestezica, asfixie, coma, hemoragie meningee, hipertensiune intracraniana, traumatisme craniene, afectiuni neuropsihice (isterie, melancolie), intoxicatie botulinica, paralizia acomodarii.

 

MIODEZOPSIE (gr. myiodes = asemanator unor muste + gr. opsis = vedere), fenomen „entoptic” sub forma unor musculite mobile ce apar in campul vizual la miscarile globului ocular. Ele sunt cauzate de modificarile de structura ale vitrosului, dupa inflamatii, hemoragii de vecinatate sau degenerescente.

 

MIOPIE (gr. myein = a inchide + gr. opsis = ochi, vedere), defect de vedere in care razele ce vin de la infinit se unesc in focar inaintea retinei receptoare prin lipsa de corelare dintre dioptrul ocular si lungimea axului ochiului. Ochiul, in aceste conditii, vede mai bine de aproape decat de la distanta; ~ cunoaste in majoritatea cazurilor o cauza ereditara, sunt insa si miopii dobandite in urma unor modificari locale sau a unor conditii de mediu (miopii profesionale) prin efort de acomodare (miopii acomodative), la ceasornicari, desenatori etc. Se descriu ~ evolutive si ~ stationare; ~ mici, cu valori de 1-3D; ~ mijlocii, cu 3-6D si ~ mari, peste 6D; ~ maligne sunt cele cu valori ce depasesc 10D, evolutive, cu leziuni degenerative corioretiniene, cu stafilom posterior. Trat. miopiilor mici este corectia optica, cele mari evolutive cu leziuni degenerative impun respectarea unor norme de viata, trat. medicamentos si uneori chirurgical. Corectia optica se va orienta dupa toleranta pacientului, trat. medicamentos este vasculotrofic, iar cel chirurgical va viza doua obiective: reducerea dioptrului si a intaririi peretelui scleral (v. chirurgia refractiva, scleroplastia, sclerectomia).

 

MIOZA (gr. meiosis = micsorare), contractare a pupilei cu micsorarea ariei sale, miscare ce s eproduce in mod fiziologic pentru dozarea cantitatii de lumina ce patrunde in ochi; ~ unilaterala, de cauza locala inflamatorie (keratite, iridociclite), congenitala, cu agenezia muschiului dilatator, neurogena (paralizia simpaticului), spastica (in sindroame trigeminale), in iritatii ale centrilor pedunculari (semnul Argyll-Robertson), hemoragii, tumori care irita trunchiurile nervoase de la baza creierului, paralizia OMC; ~ bilaterala, in leziuni neurologice, iritatii meningeale, traumatisme craniocerebrale, intoxicatie cu opiacee, nicotina sau barbiturice.

 

NECROZA RETINIANA ACUTA (gr. nekros = moarte), afectiune cu etiologie neelucidata, uni sau bilaterala, cu debut de uveita anterioara, dupa care vitrosul se tulbura rapid iar pe retina apar focare necrotice cu exudate, intecuiri arteriale, vasculita, obliterari arteriale. Boala apare in stare de deplina sanatate. Studii mai recente eticheteaza boala ca fiind de natura virala cu cytomegalovirus*, diagnosticul facandu-se pe baza izolarii acestuia din sange, saliva sau urine. Testul serologic ELISA* arata si alte atingeri concomitente CMV (encefalita, colita, pneumonie, esofagita). Trat. se face cu medicamente antivirale: Acyclovir, Cancyclovir, Foscarnet, care produc inhibitia reversibila a ADN polimerazei, cu inhibarea replicarii virale. Se poate asocia trat. cu anticoagulante, cortizon local si general.

 

NERVI OCULARI: ~ conjunctivei, in partea externa provin din n. lacrimal, in partea interna din n. nazal, iar conjunctiva epibulbara este inervata de n. ciliari; Corneea este inervata prin 20-25 de trunchiuri provenind din n. ciliari. In cornee isi pierd mielina si formeaza mai multe plexuri. Filete din aceste plexuri cu terminatii in buton ajung printre celulele epiteliale fapt care explica sensibilitatea deosebita a corneei; ~ ciliari lungi patrund in sclera la nivelul ecuatorului; ~ ciliari scurti provenind din ggl. Gasser ajung preecuatorial; ~ gl. lacrimale sunt ramuri din oftalmic si la nivelul glandei isi pierd mielina (fibre Remack); ~ orbitei, n. motori: OMC, OME, si patetic; n. senzorial este reprezentat de n. optic. SNV simpatic este dependent de simpaticul cervizal, iar parasimpaticul este reprezentat de fibrele vegetative ce vin pe calea OMC.

 

NERV OPTIC (lat. nervus + lat. opticus), n. senzorial cu originea in celulele ggl. ale stratului retinian neurocerebral. Axonii acestor celule se unesc formand fibrile amielinice, strabat „lama ciuruita” si dupa un scurt traseu intraorbitar patrund in canalul optic. In portiunea sa extrabulbara, n. optic este „pliat” formand un „S”, ceea ce permite ca globul ocular sa faca miscari nestanjenitoare pentru nerv care este intovarasit de artera oftalmica, ggl. oftalmic, vasele si n. ciliari. Traseul intracanalicular are 6-7 mm, apoi patrunde in cutia craniana cu fibre mielinizate si dupa alti 10-12 mm ajunge la chiasma unde fibrele interne (mediale) ale celor doi nervi se incruciseaza (v. chiasma optica).

 

NEUROPATIE OPTICA (gr. neuron = nerv + gr. pathos = boala + gr. optos = vedere), termen generic pentru afectiunile n. optic cu diferite etiopatogenii (inflamatorii, vasculare, toxice, degenerative); ~ ischemica, b. vasculara a n. optic cu simptomatologie pseudoinflamatorie ce evolueaza in cadrul unei afectiuni vasculare generale. In ischemia papilara acuta (pseudopapilita, dupa Florentina Lascu) acuitatea vizuala scade brusc la unul sau ambii ochi, la persoane de 50-60 ani, hipertensive. La examenul oftalmoscopic se poate vedrea o papila usor proeminenta, palida, cu margini sterse. Edemul papilar se resoarbe in 30-40 de zile si se instaleaza atrofia; ~ ischemica posterioara (pseudonevrita post., dupa Florentina Lascu) e caracterizata de o acuitate care scade rapid fara ca oftalmoscopic sa se inregistreze vreo modificare, aspectul de atrofie instalandu-se abia dupa cateva saptamani. Observatii recente atribuie fenomenele ischemice posterioare si altor cauze decat cele vasculare, care se pot produce intracranian, intracanalicular sau intraorbitar; ~ inflamatorie (sin. nevrita optica) imbraca din punct de vedere clinic formele de „papilita” sau nevrita optica anterioara cu aspect de usoara staza (proeminenta de +1 sau +2D), hiperemie si scadere mare a acuitatii vizuale; o alta forma clinica este nevrita retrobulbara cu acuitate scazuta, fara semne la capul n. optic, decat tarziu, sub forma de atrofie. Cauzele inflamatorii pot fi infectioase, produse pe cale hamatogena de la focare diverse: dentare, amigdaliene, apendiculare etc. sau in cadrul unei infectii generale: septicemie, septicopioemie, endocardita, sifilis, tbc, infectii virale – b. Devic* sau oftalmoneuromielita*; ~ toxica, prin ingestie de alcool metilic, sau alcool etilic in cadrul unei dipsomanii la care de obicei se asociaza si tabagismul; intoxicatii medicamentoase cu atambutol, izoniazida, streptomicina, emetina, digitalice, unele antibiotice (cloramfenicol, nistatinul, tetraciclina), corticoterapia prelungita, hipervitaminoze A si D. Trat. ~ se va adresa in primul rand cauzelor: vasculare, infectioase sau toxice, apoi se va sustine troficitatea fibrei nervoase cu vasodilatatoare si vitaminoterapie din grupul B.

 

NEVRITA OPTICA (gr. neuron = nerv + ita), b. inflamatorie a n. optic, de natura infectioasa microbiana sau virala cu 2 forme clinice: anterioara sau papilita si posterioara sau retrobulbara (v. neuropatia).

 

NISTAGMUS (gr. nystagmos = oscilatie), denumire pentru miscarile involuntare ale globului ocular, sub forma de oscilatii (secuse) ritmice, orizontale, verticale sau giratorii in sens orar sau antiorar. Dupa Balaceanu Stolnici, nistagmusul este o tulburare posturala in sistemul oculostatic si oculogir, ca o disfunctie intr-un aparat corelativ complex, de unde se deduce si clasificarea: ~ prin perturbarea sistemului oculostatic: ~ de deviatie, de oboseala, paretic, amaurotic, ambliopic, spasmus nutans, profesional al minerilor, al ceasornicarilor; ~ prin perturbarea sist. oculogir: ~ optokinetic, vestibular, central. Forme particulare de ~: isteric si voluntar. Trat. va consta in primul rand in ameliorarea vederii prin corectia viciilor de refractie, eliminarea altor cauze de ambliopie, indepartarea conditiilor de mediu inadecvate (luminaj prost etc.), tratarea unor afectiuni neurologice care ar putea fi implicate. Trat. chirurgucal poate fi aplicat intr-un numar restrans de cazuri si atunci in ideea de a ameliora afectiunea, nu de a vindeca.

 

OBOSEALA VIZUALA, fenomen intalnit la persoane cu o sensibilitate scazuta in anumite zone ale campului vizual, determinata de leziuni retiniene sau ale n. optic. Fenomenul se mai intalneste in cazurile cu vicii de refractie necorectate sau la cei ce lucreaza in conditii de iluminat insuficient sau inadecvat.

 

OCHELARI STENOPEICI, cu sticle opace prevazute cu un mic orificiu cantral prin care pacientul priveste drept inainte; sunt recomandati a fi purtati in convalescenta dupa operatiile de DR.

 

OCHI AFAK (a + gr. phakos = lentila), ochiul caruia ii lipseste cristalinul fie prin agenezie, fie in urma unei operatii in care a fost extras.

 

OCLUZIE PUPILARA (lat. oclusio = inchidere + lat. pupilla = pupila), acoperire a ariei pupilare cu exudat organizat produs de procese inflamatorii exudative iridociliare. Inchiderea spatiului pupilar opreste circulatia umoarei apoase, antrenand cresterea PIO.

 

 

OFTALMIE (gr. ophtalmos = ochi), denumire generica pentru unele afectiuni oculare inflamatorii sau de alta natura care prind mai multe din invelisurile globului ocular; ~ electrica, iritatie fototraumatica prin actiunea unei lumini intense de flama electrica, sudura, arc voltaic, iritatie ce se manifesta prin fotofobie, lacrimare, congestia vaselor conjunctivale, episclerale, dureri oculare si cefalee. Trat.: accidentatul va fi dus la intuneric (sau va purta ochelari fumirii), comprese reci pe pleoape, instilatii cu xilina 2% si adrenalina 1%, calmante; ~ nodosa, cauzata de patrunderea in conjunctiva a perilor de omida care prin suprainfectare produc abcese. Patrunderea in interiorul ochiului poate provoca endoftalmie; ~ purulenta a noului nascut (oftalmia gonococica), actualmente rar intalnita datorita combaterii la nastere prin instilatii cu antiseptice (manevra Crede); ~ simpatica, inflamatia ochiului sanatos (simpatizat) dupa un traumatism cu plaga penetranta la ochiul adelf (ochi simpatizant). Mai rar o tumora sau o iridociclita poate declansa o oftalmie simpatica. Boala incepe insidios in ochiul sanatos, cam la 4-8 saptamani de la evenimentul ochiului simpatizant. Prognosticul este sever. Precipitate groase, cu aspect slaninos apar pe fata posterioara a corneei, se instaleaza o irita sero-plastica, o uveita posterioara, o coroidita cu noduli Dalen-Fuchs*. Trat. cuantibiotice si antiinflamatorii poate sa atenueze sau chiar sa opreasca evolutia bolii. Enucleerea ochiului simpatizant nu se face decat daca este absolut nefunctional; ~ de zapada este intalnita la schiori si la cei ce practica sporturi de iarna, fiind vorba de o fotoiritatie din cauza puterii reflectorizante a zapezii (raze ultraviolete).

 

OFTALMOLOGIE (gr. ophtalmos = ochi + gr. logos = stiinta), disciplina medico-chirurgicala care se ocupa cu studiul aparatului vizual si al bolilor de ochi.

 

OFTALMOMETRIE (gr. ophtalmos = ochi + gr. metron = masura), sin. keratometrie, examinare prin care s edetermina refractia corneeana, aceasta fiind principalul mediu de refractie al ochiului. Modificarile si majoritatea abaterilor de la normal se regasesc in modificarile corneene si in special ale fetei anterioare a acesteia. Astigmometrul Javal-Schotz masoara razele de curbura ale corneei folosindu-se comportamentul de oglinda convexa a suprafetei acesteia. Aparatele mai moderne, ce recurg la computere, masoara intregul dioptru ocular: cornee, cristalin, ax anteroposterior (v. dioptronul).

 

OFTALMOPLEGIE (gr. ophtalmos = ochi + gr. plege = lovitura), termen pentru paralizia de grup sau complexa a muschilor oculari motori. Se descriu: ~ congenitala, anomalie ce se transmite autosomic dominant, uneori recesiv. Anomalia se poate prezenta in 3 entitati clinice: ~ externa totala; ~ externa izolata la un singur muschi si ~ neregulata si intricata; ~ completa, cu ptoza si paralizie pupilara este mai rara; ~ externa progresiva (sindr. von Graefe) este caracterizata prin degenerescenta musculaturii extrinsece oculare, cu infiltratie limfocitara perivasculara. Unii autori sustin o etiologie neurogena, altii musculara lent progresiva (evolueaza 20-30 de ani), adesea bilaterala, dar nu simetrica. Boala poate aparea la nastere sau mai tarziu si se poate asocia cu leziuni otovestibulare, faringolaringiene sau ale sistemului endocrin. Se descrie si o forma dureroasa – sindr. Tolosa-Hunt – caracterizat prin durere unilaterala, retroorbitara si paralizia muschilor inervati de perechile III, IV si VI, de paralizia simpaticului si a n. V (abducens). In etiologie este recunoscuta o inflamatie granulomatoasa nespecifica.

 

OPTOMETRU (gr. opsis = vedere + gr. metron = masura), aparat pantru testarea cederii si probarea lentilelor corectoare. Folosite mai putin, se pot aminti: cilindrul incrucisat Jackson cu care se determina refractia subiectiva; ericiscopul Peter cu care se determina refractia pe baza cromatismului; optometrele Badel sau Young folosesc teste ce sunt proiectate pe retina.

 

OPTOTIP (gr. optos = vedere + gr. typos = tip), dispozitiv standardizat ce are un fond luminat uniform pe care sunt dispuse in randuri litere, cifre, semne, figuri ce trebuie vazute de cei examinati de la o anume distanta (de obicei 5 m, distanta de la care ochiul normal nu este nevoit sa faca vreun efort acomodativ). Exista optotipi cu ajutorul carora se masoara acuitatea la distanta si optotipi pentru masurarea acuitatii la aproape. ~ pentru distanta: ~ Monoyer foloseste o notatie zecimala calculata la un unghi vizual sub care se proiecteaza detaliul semnificativ al fiecarui test de la distanta de examinare; ~ Snellen, foloseste litera E in diverse pozitii, putand fi examinati si analfabetii; ~ Landolt este ilustrat cu inele intrerupte a caror deschidere este egala cu grosimea inelului, diametrul exterior reprezinta de 5 ori deschiderea iar cel interior de 3 ori; ~ Lebensohn are literele de asa maniera incat nu pot fi memorate. Fiecare optotip este gradat pe margine cu o cifra (50, 30, 20 etc.), cu o fractie ordinara (1/10, 1/8, 1/6 etc.) sau cu o fractie zecimala (0,1 0,2 0,3 etc.) acestea reprezentand acuitatea vizuala raportata la cea normala. testele PARINAUD sunt folosite pentru determinarea acuitati vizuale la aproape (25 cm sub un unghi de 15 secunde). Luminatul optotipului trebuie sa fie luminat standardizat.

 

ORA SERRATA (lat. ora = margine + lat. serrata = insemnat), denumirea topografica a zonei periferice retiniene aflate la limita de trecere dintre retina vizuala si cea ciliara, zna de tranzitie nevizuala cu celule nervoase atrofiate iar cele de sustinere bine dezvoltate. La acest nivel apar leziuni vacuolare care o data cu varsta se inmultesc generand o serie de leziuni distrofice incriminate in patogenia DR idiopatica.

 

ORBITA (lat. orbita), cavitate osoasa pereche, situata in masivul facial de o parte si de alta a liniei mediane. In orbite sunt adapostiti globii oculari cu anexele lor. Scheletul unei orbite este alcatuit din sapte oase ce apartin neuro si viscerocraniului: frontal, etmoid, sfenoid, maxilar superior, malar, ungvis si palatin. Orbitele sunt inconjurate de sinusuri (frontal, maxilar, etmoid si sfenoid). „Incercuirea” sinusala a orbitelor constituie un detaliu anatomic foarte important pentru patologia orbitara, procesele inflamatorii sau expansive din vecinatate avand rasunet in orbita. Cavitatile orbitare comunica in etajul mijlociu cranian prin fanta sfenoidala care este strabatuta de nervii OMC, OME, patetic, oftalmic, radacina simpatica a ggl. ciliar, artera lacrimala recurenta si vena oftalmica. In varf se afla gaura si canalul optic, artera oftalmica, iar prin fanta sfenomaxilara trec n. maxilar superior, n. orbitar, artera suborbitara, anastomoza dintre vena oftalmica si plexul pterigoidian.

 

ORTOFORIE (gr. orthos = drept + gr. pherein = a purta), termen pentru a defini echilibrul normal al muschilor oculari extrinseci care mentin starea de papalelism a celor doi ochi cand privirea este fixata asupra unui obiect.

 

ORTOPTICA (gr. orthos = drept + gr. opsis = vedere), ramura a oftalmologiei care se refera la tratamentul ambliopiei, educarea vederii, a restabilirii echilibrului oculomotor si a vederii binoculare.

 

PAHIMETRIE (gr. pachys = gros + gr. metron = masura), metoda de masurare a grosimii corneei (keratopahimetria) in scopul aprecierii avolutiei keratitelor, al starii keratoconusului, in pregatirea keratoplastiilor sau altor interventii pe cornee. Masurarea se face cu dispozitivul numit „pahometru”, care se ataseaza la biomiscroscop. Pahometrele model von Bahr sau Maurice-Giardini se bazeaza pe dedublarea unui fascicul de lumina din care o parte va fi proiectata pe epiteliul anterior, cealalta pe endoteliu, ceea ce va permite masurarea grosimii corneei intre cele doua straturi.

 

PAPILA (lat. papilla = papila), formatiune anatomica usor proeminenta; ~ optica sau discul optic este o suprafata ovalara cu un diametru de 1,5 mm, cu centrul usor excavat. La nivelul papilei, n. optic paraseste globul, fibrele sale traversand lama ciuruita. Coloratia sa albicioasa este datorata mielinei care mai exista la acest nivel unde apar si vasele retinei; ~ isi modifica aspectul in conditii patologice: proeminenta si cu marginile sterse in „staza”, proeminenta ce se apreciaza in dioptrile pozitive cu care se poate examina clar (de la +3, +4D se socoteste staza); hiperemia si un edem de +1D sau +2D se intalneste in inflamatiile anterioare ale n. optic, la care se adauga si o scadere mare de vedere; o papila cu excavatie mare, cenusie si cu vase ce fac cot cand ies din papila este caracteristica pentru glaucom; o papila cu margini bine conturate dar decolorata, cu aspect de „coala de hartie” este caracteristica pentru atrofie. In miopiile mari, progresive, papila apare cu diametre mari, largita si cu depunere de pigment marginal.

 

PAPILITA (lat. papilla = papila + ita), sin. nevrita optica anterioara, afectiune inflamatorie a n. optic manifestata clinic prin scaderea rapida a vederii pana la cecitate. Papila apare cu edem moderat (se examineaza cu +1 pana la +3D), hiperemica, cu mici hemoragii in flacara pe sau peripapilar. Boala poate fi mono sau bilaterala, recunoscand drept cauze infectii de vecinatate (neurouveite), focare la distanta (dentare, sinusale, amigdaliene etc.), viroze sau alte infectii generale (septicemii, meningite, encefalomielite, tuberculoza, sifilis, toxoplasmoza etc.). Prognosticul este rezervat, uneori se inregistreaza reveniri complete ale vederii, alteori se poate instala atrofie partiala sau chiar totala cu cecitate definitiva. Trat. va viza cauza presupusa, cu antibioterapie. Trat. antiinflamator se va institui de urgenta cu doze initiale mari de prednison (1-1,5 mgr/kg.c/zi) timp de 7-8 zile; vit. B1. Ameliorarea se produce cu atat mai repede cu cat scaderea de vedere s-a produs mai rapid.

 

PAPILOM (lat. papilla = papila + oma), tumoreta pediculata sau sesila, bine delimitata, formata din proliferarea stratului malpighian (hiperacantoza); ~ conjunctival, este localizat la nivelul limbului, in fundul de sac conjunctival sau pe caruncula. La limb se descriu 3 forme: unele puternic vascularizate, unele cue xtensie rapida pe cornee si altele ce se dezvolta mai mult in grosime; ~ palpebral, se localizeaza frecvent la marginea pleoapei inferioare, la nivelul cantusului sub forma unei proeminente moi si friabile cu suprafata conopidiforma. Unii autori le atribuie o origine virala. Trat. papiloamelor consta in excizie cu electrocauterul, cu laserul CO2 sau crioaplicatii.

 

PARALIZII ALTERNE, denumire pentru paraliziile nervilor oculomotori asociate cu paralizii ale motricitatii generale; ~ sunt cauzate de mici hemoragii sau focare de ramolisment la nivelul pedunculului cerebral, felul in care acestea se manifesta clinic facand posibil diagnosticul de localizare a leziunii. Sunt descrise urmatoarele forme: ~ hemiplegia alterna superioara, cu variantele: sindr. Weber (paralizia perechii a 3-a de partea leziunii nervoase, hemiplegie de partea opusa la care se mai poate adauga paralizie faciala de tip central); sindr. Benedict (cu paralizia perechii a 3-a si miscari coreoatetozice de partea opusa) cauzat de leziuni la nivelul nucleului rosu; sindr. Claude-Loyez (paralizia perechii a 3-a de partea leziunii si sindr. cerebelos de partea opusa); ~ hemiplegia alterna inferioara, cu focar lezional protuberantial: sindr. Millard-Gubler (paralizie faciala totala periferica, paralizia perechii a 6-a de aceeasi parte si paralizia membrelor de partea opusa); sindr. Foville / sau superior (paralizie faciala opusa, ca si cea a membrelor, si miscari de lateralitate oculare); sindr. Foville II de tip protuberantial (paralizie faciala si hemiplegie opusa, miscarile de lateralitate oculare abolite de aceeasi parte cu leziunea); sindr. Foville III de tip protuberantial inf. (paralizia faciala si abolirea miscarilor de lateralitate oculare de aceeasi parte cu leziunea nervoasa, hemiplegia de partea opusa).

 

PARALIZII DE FUNCTIE, denumire pentru paraliziile oculomotorii in care sunt interesate miscarile de lateralitate, de verticalitate (de coborare sau de ridicare), de convergenta sau divergenta. In ~ sunt alterate gruparile musculare ce lucreaza sinergic.

 

PARALIZII OCULOMOTORII, denumire pentru paraliziile izolate sau de grup ale nervilor oculomotori (oftalmoplegii*), de origine centrala sau periferica orbitara. Dg-ul clinic se bazeaza pe deviatia globului ocular, abolirea sau diminuarea miscarilor in directia de actiune a muschiului in cauza, diplopie, falsa localizare a obiectelor in spatiu, pozitie vicioasa a capului (pacientul duce capul unde nu poate duce privirea), tulburari reflexe (greata, ameteli, cefalee, senzatie de voma). Etiologie: infectii generale (b. infectioase acute, gripa, erizipel, difterie, rujeola, herpes zosterian, sifilis, tbc), infectii de vecinatate (sinuzite, otite, tromboflebite), leziuni vasculare (microhemoragii, arterite, focare de ramolisment), intoxicati exogene (alcool etilic, plumb, sulfura de carbon, venin de sarpe, belladona), intoxicatii endogene (diabet, Basedow), tumori (goma, tuberculom, tumori benigne sau maligne), cauze periferice orbitare (inflamatii, fracturi, plagi, compresiuni tumorale). Trat. este in functie de cauza.

 

PATA GALBENA, sin. macula lutea (lat. macula = pata + lat. luteus = galben), denumire a zonei de retina situata in polul posterior, de culoare galbena, usor ovalara, cu axele de 2-3 mm/1-1,5 mm, cu o mica depresiune in centru denumita fovea centralis – Somering – cu un punct in centru impropriu denumit foramen centralis, nefiind o gaura ci o retina foarte subtire prin care se vede stratul pigmentar subiacent. In pata galbena se afla celule cu conuri.

 

PERIDACRIOCISTITA (gr. peri = in jurul + gr. dacryon = lacrima + gr. kystis = sac + ita), proces inflamator al tesutului care inconjoara sacul lacrimal; de regula insoteste procesul de inflamatie al scaului cu simptomatologie similara. Trat. se face cu antibiotice si amendare a procesului inflamator al sacului, le nevoie incizie si drenaj (v. dacriocistita).

 

PERIMETRIE A CAMPULUI VIZUAL, (gr. peri = in jurul + gr. metron = masura), denumire pentru masurarea subiectiva a sensibilitatii periferice a retinei. Punctele cu sensibilitate egala la teste luminoase sau colorate diferit se inscriu pe curbe concentrice numite „izoptere”*. Modul si metodele de examinare au fost clasificate in: statice, cinetice, liminare, supraliminare, manuale sau automate; ~ automata, presupune asocierea unui microprocesor la perimetrul clasic, microprocesor care executa mai multe programe; ~ cinetica este definita de faptul ca testul luminos de o anumita intensitate si marime se misca pe un ecran cu o anumita viteza; ~ liminara si supraliminara sunt doua modalitati definite de valoarea stimulatorie a testului; ~ manuala, in care spotul este fixat sau miscat manual (metoda greoaie ce necesita timp si blocare de personal calificat); ~ statica, in care spotul ramane imobil varind numai intensitatea lui. Perimetrele cu ar (tip Forster) sunt rar intalnite, astazi locul lor fiind luat de cele cu cupola (tip Goldmann) la care examinarea se poate face static sau cinetic. Introducerea calculatorului cu monitor a dus la cresterea calitatii rezultatelor. Examinarea se poate face la lumina fotopica, mezopica sau scotopica, ecranul fiind luminat puternic sau mai putin, ori in intuneric.

 

PERIORBITA (gr. peri = in jurul + lat. orbita = orbita), denumire a membranei fibrovasculare ce captuseste la interior cavitatea orbitara, fiind socotita o prelungire a durei mater. La nivelul rebordurilor este mai groasa alcatuind un fel de inel care la unghiul intern se dedubleaza alcatuind loja sacului lacrimal. Membrana are in structura sa si fibre musculare netede care alcatuiesc muschiul orbitar Muller, muschi cu insertia in zona fantei sfenoidale, inervat de ramuri simpatice cu originea in ggl. sfenopalatin.

 

PINGUECULA (lat. pinguis = gras), mic depozit hialino-grasos asezat paralimbic intern, la persoane mai in varsta, hipercolesterinice. Leziunea este neevolutiva. Trat. este estetic si consta in excizie.

 

PLAGI OCULARE (lat. plaga = rana), solutii de continuitate cauzate de diversi agenti: mecanici, fizici, chimici sau infectiosi. Criteriile de clasificare ale plagilor oculare sunt si ele diverse: dupa natura agentului vulnerant, dupa raportul lui cu globul ocular sau cu anexele etc.; ~ aparatului lacrimal. Glanda lacrimala poate fi lezata prin intepare sau taiere, leziunile afectand si pleoapa. Mai frecvent sunt intalnite plagile palpebrale in care sunt sectionate canaliculele lacrimale, cazuri in care refacerea pleoapelor implica si refacerea canaliculelor; ~ conjunctivale, sunt in general putin grave, cele intinse pot fi suturate cu repozitionarea conjunctivei; ~ corneene neperforante, chiar daca sunt adanci nu necesita sutura putandu-se vindeca cu un pansament compresiv; ~ perforante, vor fi obligatoriu suturate si „suspicionate” de prezenta unui eventual CSIO, ceea ce impune o radiografie de control; ~ oculare biperforante, se descopera pe masa de operatie cand dupa sutura plagii globului ocular ramane hipoton; ~ perforante la nivelul corpului ciliar, intuneca prognosticul din cauza hemoragiei care poate fi abundenta. hernia corpului ciliar trebuie redusa, rezectia sa poate declansa o hemoragie puternica. ~ oculare cu CSIO trebuie suturate apoi se va proceda la radiografierea cu localizare; daca CSIO este magnetic cresc sansele de a putea fi extras. calea de abordare va fi calculata in asa fel incat trauma chirurgicala sa fie cat mai redusa. tentativa de a efectua extractia pe calea prin care CS a patruns in glob in general nu da rezultate pozitive; extractia CSIO nemagnetici se recomanda a se face sub ecran TV. CSIO (sticla, material plastic) pot fi abandonati in situatia in care nu dau complicatii; ~ orbitooculare. O data cu lezarea globului pot fi sectionati si muschii extrinseci, partial sau total, leziuni ce se soldeaza cu aparitia strabismului. Retractia muschiului in orbita face dificila, daca nu imposibila recuperarea sa. Corpii straini metalici se vor extrage, cei inerti din punct de vedere chimic pot fi abandonati daca nu dau complicatii (infectii, granuloame etc.); ~ palpebrale pot fi: intepate, taiate, muscate, simple, multiple, delabrante. Refacerea pleoapelor se va executa cu mare acuratete; sectionarea canaliculelor lacrimale necesita protezare si refacere chirurgicala (recomandabil sub microscopul operator) cu sutura in cel putin 3-4 puncte printre care si a peretelui posterior pantru a se evita aparitia stricturilor. Lipsa de substanta necesita operatii mai laborioase cu transplant de piele. Sectionarea muschiului orbicular impune sutura sa; ~ sclerale, de multe ori pot fi mascate de conjunctiva, motiv pentru care se recomanda o examinare atenta. Inainte de sutura se recomanda dagajarea sclerei, aplicarea catorva puncte de diatermie in aria plagii pentru prevenirea unei dezlipiri de retina si acoperire conjunctivala dupa executarea suturii. Principii de tratament: seroprofilaxia tetanosului, a rabiei in plagile muscate (caine, pisica, vulpe), antibioterapie. Plagile perforante oculare automat vor fi suspectate de retentie de CSIO; membranele inclavate vor fi repuse daca plaga nu este veche si aspectul lor nemodificat; orice sutura va tine seama de refacerea functionala si de cea estetica, interventiile sa a „doua mana” sunt laborioase si nu intotdeauna eficiente; ~ cu agenti vulneranti organici, in speta aschii de lemn, sunt cu mare potential infectios. In general traumatismele oculare trebuie considerate urgente de prim rang.

 

PLEOAPE (lat. palpebra = pleoapa), organe cutaneomucoase ce inchid cavitatile orbitare in partea ant. si protejeaza globii oculari. Pentru fiecare orbita exista cate doua pleoape, sup. si inf., unite prin comisura interna si externa (cantus*). marginile libere se unesc pe linia mediana orizontala si sunt prevazute cu cili. Baza pleoapelor se pierde la rebordul superior in pielea fruntii, iar la cel inferior in pielea fetei. Structural pleoapelor li se disting planul cutanat, muscular, tarsal (care constituie scheletul) si, pe fata interna, conjunctiva. Pielea si tesutul subtegumentar au foliculi pilosi, glande sudoripare, iar genele, glande sebacee. Muschiul orbicular, striat, inchide prin contractia sa pleoapa; el are doua portiuni, una orbitara si una palpebrala. Muschiul ridicator se insera in varful orbitei, la pleoapa pe marginea sup. tarsala, cateva fibre chiar pe fata ant. a tarsului. In 1/3 interna a marginilor libere se afla punctele lacrimale care absorb lacrimile si de la care pleaca canaliculele, mai intai cu un traseu scurt vertical apoi paralel cu marginile libere pana la sacul lacrimal. Ligamentele largi palpebrale sunt doua formatiuni membranoase ce leaga marginile tarsale de periostul marginilor orbitare. Glandele palpebrale: gl. Meibomius, situate in tars, au canalul deschis la marginea libera; gl. ciliare sunt gl. sebacee anexate foliculilor ciliari; gl. Moll sunt asezate pe marginea libera palpebrala; gl. Zeiss se afla amplasate in apropierea marginii libere; gl. Wolfring sunt dispuse la baza pleoapei si se deschid in fundul de sac conjunctival. Arterele ce iriga pleoapele provin din artera suborbitara, nazala, lacrimala, temporala superficiala si transversala fetei. Ele formeaza o retea pretarsiana si una retrotarsiana, unite intre ele prin vase perforante. Venele colecteaza sangele catre venele temporale superficiale si vena faciala. Nervii motori palpebrali sunt ramuri ale facialului, iar cei senzitivi provin din n. nazal, frontal, lacrimal si suborbitar.

 

POLICORIE (gr. polys = multi + gr. kore = pupila, anomalie in care diafragma iriana are mai multe pupile, anomalie ereditara cu transmitere autosomica dominanta. Exista o policorie adevarata, in care fiecare pupila are sfincter si motilitate reflexa si o „pseudopolicorie” sub forma unor perforari iriene. Se poate vorbi si de o ~ chirurgicala prin iridectomiile practicate operator.

 

PRESBIOPIE (gr. presbys = batran + gr. opsis = vedere), scaderea amplitudinii de acomodare prin imbatranirea cristalinului si imposibilitatea de a mai vedea clar de aproape; ~ mai poate fi definita ca o forma particulara de hipermetropie. Cristalinul este un organ in continua crestere adaugandu-si noi straturi. La un moment dat capsula sa rigida nu-i mai permite cresterea si noile straturi sunt impinse catre centrul care va deveni rigid. La 40-50 de ani, un ochi normal nu mai are decat o rezerva de +3D, dar pentru a vedea clar de aproape trebuie sa faca o acomodare de +4D, deci ramane in deficit cu +1D ce va trebui completata cu ochelari. La 50 de ani este nevoie de +2D, la 60 de +3D iar la 70 de ani este nevoie de corectie integrala de +4D. In cazul miopiilor, aceste valori se vor calcula algebric: un miop de -1D la 60 de ani va avea nevoie numai de +2D, la 70 de ani de +3D. In cazul hipermetropiei, aceasta se va adauga la calculul dioptriilor necesare corectiei presbitiei. Ex.: un hipermetrop de +2D la 60 de ani, pantru a vedea clar la citit va avea nevoie de o corectie de +5D.

 

PRESIUNEA IN ARTERA OFTALMICA (PAO), este presiunea masurata in artera centrala a retinei, locul unde aceasta se poate vizualiza cu ajutorul oftalmoscopului si masura cu ajutorul oftalmodinamometrului (v. oftalmodinamometria). Artera centrala a retinei este ramul terminal al arterei oftalmice. In mod normal presiunea la acest nivel este 1/2 din presiunea diastolica la humerala (in media 35 fata de 70 la humerala); exprimarea PAO se face in grame, humerala in mmHg. Raportul dintre cele doua valori are o deosebita importanta in aprecierea hemodinamicii in special in sectorul cerebral. PAO trebuie controlata bilateral. Scaderea PAO bilateral este intalnita in anemii, in tumori subtentoriale, in colapsul cerebroventricular posttraumatic, in fazele incipiente ale unui proces expansiv cerebral, in hipotensiunea arteriala generala, in migrena insotita de vasodilatatie; in afectiuni oculare ca: nevrita optica intracanaliculara, dupa crioaplicatii transclerale. Cresterea PAO se intalneste in: toxemia gravidica (momentul disocierii dintre PAO si humerala indica accident cerebral sau iminenta acestuia), hipertensiunea generala arteriala (cresterea PAO si o tensiune la humerala normala atesta un spasm cerebral). Cresterea PAO bilaterala se mai intalneste in boli cu marirea vascozitatii sanguine (leucemie, macro si crioglobulinemie), in tumori supratentoriale, in crize de migrena cu hipertensiune.

 

PROCESE CILIARE (lat. procesus), formatiuni mamelonate, glandulare, dispuse meridional pe partea post. a muschiului ciliar la care adera fibrele zonulare Zinn; ~ secreta umoarea apoasa. Portiunea lor inf. e denumita „corona ciliaris”; ~ sunt separate intre ele prin mici santuri, etalarea lor ar ocupa o suprafata de 670 mm²; sunt extrem de bogate in vase de sange. Dupa un studiu, s-a stabilit ca 1 mm³ de sange s-ar etala pe o suprafata de 200 mm². Bariera fundamentala este un sistem functional vasculotisular, format dintr-o membrana bazala. Pe aici trec apa si substantele insolubile in grasimi, la nivelul proceselor ciliare.

 

PSEUDOFAKIE (gr. pseudes = fals + gr. phakos = lentila), denumire pentru implantul de cristalin artificial. Pseudofakul a fost folosit prima oara de Ridley (1949).  Se cunosc mai multe modele: ~ de CA (Choyce, Kelman); ~ de pupila (Feodorov, Binkhorst) si ~ de CP (Shearing). Fixarea lor se face prin sprijinirea partii haptice in unghiul camerular sau pe iris.

 

PTERIGION (gr. pterigion = aripioara), ingrosare a tesutului conjunctiv fibros la nivelul unghiului intern. Formatiunea poate aparea si in zona externa sau alta parte a cadranului corneean. In etiopatogenia sa au fost incriminati multipli factori: iritativi, infectiosi, ereditari. Din punct de vedere anatomic i se descriu un cap (varf de invazie) aderent si un corp mobil pe conjunctiva sclerala. Vascularizatia sa este cu atat mai abundenta cu cat tendinta sa de invazie este mai accentuata. Evolueaza lent si in general nu depaseste centrul corneei. Rareori capul sufera o metaplazie maligna, epiteliomatoasa. Se disting mai multe variante clinice de ~: stationar sau lent progresiv; ~ evolutiv, cu o vascularizatie mai bogata si tendinta mai mare de invazie; ~ recidivant, care dupa extirpare se reface rapid acoperind o zona mai mare decat inainte de operatie (~ malign). Trat. conservator consta in trat. local cu cortizon sub forma de instilatii sau chiar inj. s.c. Trat. chirurgical consta in excizie sau deviere. In formele recidivante cu tendinta mare de invazie a corneei, se „bareaza” drumul ~ prin autotransplant de conjunctiva sanatoasa sau cu transplant lamelar de cornee. Dintre complicatiile ~, opacitatile pe care le lasa pe cornee duc la scaderea acuitatii vizuale, iar in formele mai severe se pot produce retractii ale mucoasei conjunctivale si tulburari de mobilitate a globului ocular cu diplopie.

 

PTOZA PALPEBRALA (gr. ptosis = cadere), afectiune in care se produce o coborare a pleoapei superioare cauzata de o disfunctie a muschiului ridicator si a muschiului Muller. Se considera ptoza o cadere a pleoapei sup. cand aceasta atinge jumatatea distantei dintre limbul sup. corneean si marginea pupilara daca aceasta nu este in midriaza. Se descriu 2 forme clinice de ptoza: ~ congenitala, mono sau bilaterala, izolata sau asociata cu paralizia altor muschi oculari inervati de OMC, determinata de „aplazia” nucleilor nervosi centrali; ~ dobandita, care recunoaste mai multe cauze: mecanice, neurogene si miogene (fracturi orbitare, hematoame, eschile, sectionarea muschilor, dezinsertii, paralizii OMC, anevrisme, tumori, accidente vasculare, miastenie, miopatii, boli ca botulismul, difteria, lupusul, intoxicatii cu CO2, migrena oftalmica, paralizie alterna, sindr. Weber). Trat. se va orienta asupra cauzelor care determina ptoza. Corectia chirurgicala nu se va face decat dupa ce trat. cauzal a fost epuizat. In functie de forma ptozei se va alege tehnica chirurgicala: scurtare si avansare de ridicator in ptozele partiale (Elschnig, Blaskovics); substituirea ridicatorului cand acesta este complet paralizat (Motais, Elschnig cu dreptul sup. si tehnica Hess, Elschnig de substituire cu frontalul); mai nou se folosesc benzile de silicon sau resort metalic (Morel-Fatio).

 

PUNCT LACRIMAL (lat. puctum = punct), denumire a deschiderilor orificiilor canaliculelor lacrimale care se afla dispuse la marginea interna a pleoapelor pe cate o mica papila (papila lacrimalis). Exista cate un ~ pentru fiecare pleoapa. Anomalii: absenta lor, imperforarea sau prezenta mai multora (~ suplimentare).

 

PUNCTUM PROXIM (lat. punctum + lat. proximum = cel mai apropiat), denumire pentru punctul cel mai apropiat ce poate fi vazut clar cu maximum de acomodare.

 

PUNCTUM REMOTUM (lat. punctum + lat. remotum = cel mai indepartat), denumire pentru cel mai indepartat punct ce este vazut clar fara ca ochiul sa faca vreun efort de acomodare. Distanta dintre „punctum remotum” si „punctum proxim” masoara „amplitudinea acomodarii”.

 

PUPILA (lat. pupilla), denumire a spatiului circumscris de circumferinta mica a diafragmei iriene, care este intr-un permanent joc de acomodare lla variatiile de lumina din mediul inconjurator. Muschiul sfincterului, muschi plat inervat de parasimpatic cu centrul in nucleul mezencefalic Edinger-Westphal isi primeste impulsuri din cortexul occipital. Dilatatorul pupilei este o „lama mioepiteliala” inervata de simpatic cu centrul in nucleii Karplus si Kreidl; ~ are 3 functii esentiale: dozeaza cantitatea de lumina, mareste adancimea focarului optic prin micsorarea fascicolului de lumina si reduce aberatia de sfericitate si cromatica. Normal, pupila este rotunda, centrala, cu un diametru in medie de 3 mm cu mici diferente intre indivizii simpaticotonici si cei parasimpaticotonici. Se produce „mioza” reflexa la lumina, la privirea de aproape (acomodare si convergenta), la concentrarea atentiei (reflexul Haah). Midriaza se produce la intuneric, emotii, durere violenta, excitatie tactila, auditiva si gustativa. Anomaliile ~ congenitale statice: agenezia sfincteriana, coloboame, policorie; anomalii dinamice: tulburari ale reflexului motor prin alterarea caii centripete sau centrifuge, intreruperi ale arcului reflex; ~ tonica ADIE, sindr. caracterizat prin pupilotonie cu reactii anormale, areflexie osteotendinoasa (in special la mambrele inf.) simuland tabesul. Anomalia este unilaterala, cu midriaza, diminuarea sau abolirea reflexului fotomotor, contractie lenta sau intarziata la vederea de aproape, acomodotonie, areflexie tendinoasa. Afectiunea este intalnita in 75% din cazuri la femei tinere. In etiologie este incriminat sifilisul, ereditatea, boli virale, degenerative, diabet, etilismul cronic, Basedow-ul, traumatisme. Reflexul pupilar paradoxal la lumina se explica printr-o epuizare a reflexului fotomotor, iar reflexul paradoxal la convergenta este intalnit inetilism cronic si in luesul sist. nervos central. Reactiile tonice pupilare se observa in encefalite, hipusul* in afectiuni nervoase, in paralizii OMC, scleroza in placi, afectiuni cardiovasculare cu variatii mari de tensiune (insuficienta aortica, anevrisme arteriovenoase). Tulburari pupilare periodice: spasmul si paralizia ciclica a OMC se evidentiaza de la nastere, uni sau bilaterala, se caracterizeaza prin ptoza si midriaza, retractie palpebrala sub forma de crize ce pot aparea si in somn; mioza periodica apare in crize de migrena, insotita de hiperemie conjunctivala: midriaza in bascula, cu alternanta la cei doi ochi, pupila luand o forma de para sau ovala (v. mioza si midriaza).

 

PUPILOMETRIE (lat. pupilla + gr. metron), masurare a diametrului pupilar cu pupilometrul. Exista mai multe tipuri de pupilometre: comparative, tangentiale, de proiectie, diferentiale, cu radiatii infrarosii.

 

PUPILOGRAMA (lat. pupilla + gr. gramma = notare), sin. electropupilograma, inregistrare a potentialelor electrice ale celor doi ochi dupa excitarea luminoasa a unuia dintre ei.

 

PUPILOSCOPIE (lat. pupilla + gr. skopein = a vedea), sin. skiascopie*, examinare si determinare a refractiei oculare prin studierea umbrei pupilare facute de un fascicol de lumina proiectat in pupila dilatata dupa paralizarea medicamentoasa a muschiului ciliar.

 

RADIOGRAFIA IN OFTALMOLOGIE (lat. radio = raza + gr. graphein = a scrie), metoda de examinare a diferitelor componente ale analizorului vizual, examinare simpla sau cu substante de contrast. Angiofluorografia retiniana vizeaza punerea in evidenta a retelei arteriale retiniene; ~ cailor lacrimale de excretie are drept scop examinarea conductelor si a sacului lacrimal pentru evidentierea eventualelor anomalii (obstructii, stenoze, pozitii vicioase). Substanta de contrast (lipiodol) creeaza conditii optime pentru studiul acestor anomalii; ~ gaurilor optice poate arata modificari patologice ca fracturi, procese tumorale care stramtoreaza canalul sau care il erodeaza; ~ orbitara (de regula in doua incidente, de fata si profil) este obligatorie in plagile oculare suspectate de prezenta unor corpi straini, in traumatismele craniofaciale pentru a depista fisuri sau fracturi. Orbitografia gazoasa, cu injectarea de aer in cavitatea orbitara, poate pune in evidenta mai bine contururile unei formatiuni tumorale; orbitoflebografia consta in opacifierea venelor orbitare si a sinusului cavernos cu o substanta de contrast iodata prin injectarea intr-o vena frontala, bolnavul fiind asezat in pozitie Trendelenburg sau cu un bandaj in jurul capului petrecut deasupra pavilioanelor urechii si a sprancenelor; orbitoarteriografia se face prin injectarea substantei de contrast in carotida interna, iar radiografia se va executa, pentru o buna interpretare, de fata, de profil si axiala; ~ de sa turceasca este necesara in patologia chiasmei optice.

 

RADIOTERAPIA IN OFTALMOLOGIE (lat. radio = raza + gr. therapia = tratament), metoda de tratament ce foloseste radiatii ionizante de tip X, gama si beta. Razele X sunt unde electromagnetice, razele gama sunt unde electromagnetice emise de nucleul unor elemente radioactive, razele beta sunt electroni emisi de surse radioactive. Se cunosc mai multe tehnici de administrare a radioterapiei: tehnica de contact, prin care se pot administra doze de 4-6000 r; tehnica penetranta, in leziuni mai profunde, cu doze de 4500-6000 r in sedinte fractionate de 300-500 r; tehnica electroterapica, ce foloseste electroni accelerati in doze de 7-8000 r in 4-5 sedinte saptamanale a cate 4-5000 r; tehnica de curieterapie, ce se efectueaza prin implantarea de surse radioactive sub forma acelor de radium direct in tumora; cobaltoterapia, foloseste Co60 sub forma de discuri Stallard, dozele de la varful tumorii trebuind sa fie de 7-14 000 r. Radioterapia cu raze X se aplica si in afectiuni inflamatorii trenante cu caracter recidivant. In tumorile maligne, ~ se aplica in functie de natura si stadiul evolutiv. Complicatii in ~: radiodermite, mobilizari pigmentare, keratite filamentoase, teleangiectazii la pleoape si conjunctiva, sinblefaroane, necroze aseptice, glaucom secundar, cataracta, iridociclita.

 

REFRACTIE OCULARA, puterea de refringenta totala a ochiului, considerat ca un sistem optic, masurata in dioptrii. In ochiul normal (emetrop si in stare de repaus, razele paralele venite de la infinit ce cad pe cornee converg pe retina, aceasta aflandu-se in focarul principal al ochiului. Starea de emetropie este determinata de 4 parametri: lungimea axiala a globului, puterea de refringenta a corneei in functie de raza ei de curbura, puterea de refringenta a cristalinului si profunzimea CA. Modificarea acestor parametrii poate determina ca focalizarea imaginii sa se faca inaintea retinei (cazul miopiei) sau inapoia ei (cazul hipermetropiei); ~ se poate masura prin metode subiective (metoda Donders) si obiective (oftalmoscopie*, skiascopie*); ~ statica, este cea care se determina in conditiile de repaus absolut acomodativ; ~ dinamica, este definita de modificarile aduse dioptrului ocular prin acomodare* (pentru a vedea clar un obiect la distanta de 1 m, un ochi emetrop face o acomodare* de 1D). Metodele subiective folosesc optotipi* cu care se apreciaza si acuitatea vizuala, cele obiective sunt: oftalmometria*, refractometria*, skiascopia*, metode electronice etc.

 

RETINA (lat. rete = retea), denumire a tunicii interne a ochiului; ~ se intinde de la n. optic pana la orificiul pupilar si sta aplicata pe tunica vasculopigmentara, coroida. Topografic, retinei i se disting: o zona posterioara ce corespunde coroidei, zona functionala cu elemente senzoriale; o zona mijlocie ciliara „oarba” si o zona anterioara iriana de asemenea fara elemente senzoriale. Se mai disting zona maculara* unde sunt concentrate celulele cu conuri si zona papilara (v. punctum coecum). Periferia este cunoscuta sub denumirea de ora serrata, situata dincolo de ecuatorul globului; ~ vizuala, este alcatuita din 10 straturi, in ordine de la coroida: pigmentar, cu conuri si bastonase, limitanta externa, granulos extern, plexiform extern, granulos intern, plexiform intern, cu celule mari ganglionare, stratul fibrelor optice si limitanta interna. Celulele cu conuri sunt concentrate in aria maculara, cele cu bastonase sunt distribuite in numar mai mare spre periferie. Axonii celulelor bipolare din stratul granular intern alcatuiesc fibrele n. optic ce parasesc globul ocular prin „lamina cribrosa” la nivelul discului optic; ~ mai contine celule de asociatie si sustinere: celule orizontale, amacrine, nevroglice. Celulele Muller sunt celule mari ce se intind intre cele doua limitante. Membrana Bruch este aderenta la epiteliul pigmentar, amanunt histologic important in patologia dezlipirii de retina. Nutritia retinei este asigurata de ACR, ram din oftalmica ce patrunde in glob cu n. optic. De la papila se divide in 4-5 ramuri. Capilarizarea se face in doua retele, una in stratul plexiform extern. La vascularizatia retinei mai contribuie si arterele ciliare. Se admite ca circulatia retiniana este de tip terminal coronarian, cu consecintele respective fiziopatologice.

 

RETINITA (lat. rete = retea + ita), denumire pentru afectiunile inflamatorii ale retinei la care practic participa si coroida, fiind vorba de o corioretinita*. Clasificarea retinitelor s-a facut tinand seama de mai multe criterii: etiopatogenice, evolutive, histotopografice, aspecte oftalmoscopice; ~ primara, cauzata de o insamantare hematogena; ~ secundara, prin extindere de la o coroidita; ~ specifica, tbc sau luetica; ~ nespecifica, cu germeni obisunuiti: stafilococ, streptococ, meningococ, prin mecanism emboligen; ~ acuta supurativa, ce poate imbraca aspectul de endoftalmie sau apare un veritabil abces endocular; ~ subacuta, se caracterizeaza prin exudate, hemoragii si edem retinian; ~ septica simpla Roth, cu exudate, hemoragii si pete Roth, cu plecare din focare amigdaliene, endocardice, colecistice etc.; ~ exogena purulenta, complicatie a plagilor infectate cu final frecvent de panoftalmie; ~ endogena exudativa, secundara prin extindere de la o coroidita; ~ sifilitica, in varianta congenitala cu exudate si periflebita sau diseminata cu aspect de „sare si piper”, in varianta de sifilis dobandit a perioadei de sifilis secundar cu edem retinian, vitros tulbure si papilita (neuroretinita); goma este o forma extrem de rara; ~ tbc, este o manifestare rectiva la un focar pulmonar, reactie de tip alergic, cu aspecte oftalmoscopice multiple: focare circumscrise sau diseminate, perivasculite, in general paucipigmentare; ~ micotice ca si cele parazitare, cu hemoragii, periflebite sau noduli; ~ centrala seroasa, cu leziune maculara cu edem inflamator sau aspect vasomotor alergic, de obicei la persoane tinere; ~ circinata, caracterizata prin pete albe ce inconjoara macula si papila optica, urmare a unor hemoragii profunde; ~ disciforma, specifica varstelor inaintate cu aspect oftalmoscopic de formatiuni rotunde, galbui in regiunea maculara si cu evolutie progresiva; ~ exudativa, marcata cu pete de exudat intre vasele retiniene, avand la baza focare coroidiene; ~ proliferanta, cu prezenta de tesut conjunctiv de neoformatie ce invadeaza vitrosul si, prin tractiunile pe care le exercita, produce DR; ~ punctata albescens, forma congenitala degenerativa cu transmitere autosomica recesiva (fundus albicatus cum hemeralopia); ~ simpatica, ce apare ca o reactie nespecifica in oftalmia simpatica: edem, congestie, papilita; ~ virala, cu leziuni de vasculita, edem, hemoragii ce intregesc tabloul unei viroze generale. Trat. retinitelor va fi pe cat posibil etiologic, cu antibioterapie „acoperitoare”, asanarea focarelor si medicatie antiinflamatorie cortizonica pentru diminuarea efectelor raparatorii dupa procesul inflamator, care au efecte negative functionale. Midriaticele vor fi folosite in masura participarii irisului si a corpului ciliar, daca nu sunt fenomene de hipertonie oculara.

 

RETINOGRAFIE (lat. rete = retea + gr. graphein = a scrie), metoda de investigatie care consta in fotografierea FO cu „retinofotul”, fotografii facute succesiv, in timp, constituind documente comparative in aprecierea evolutiei unor afectiuni retiniene.

 

RETINOPATIE (lat. rete = retea + gr. pathos = boala), termen generic pentru starea de boala a retinei in care examenul oftalmoscopic constata hemoragii, edem, mobilizari pigmentare etc. Clinic bolnavul poate acuza metamorfopsie*, acuitate vizuala scazuta. Cauzele unei retinopatii pot fi: angiospasm pe fond de hipertensiune arteriala, diabet, eclampsie, boli degenerative, traumatisme, etiologii obscure; ~ diabetica, este descrisa in mai multe variante: ~ neproliferanta, in care predomina leziuni de ordin vascular cu microanevrisme, hemoragii, edem, exudate si ~ proliferanta, in care se gasesc vase de neoformatie, proliferari gliale, bride retinovitreene, DR; ~ eclamptica, evolueaza in mai multe faze: faza spastica, faza de scleroza arteriolara si faza exudativ hemoragica cu DR; ~ hipertensiva, cu caracter evolutiv in stadiile incipiente, se caracterizeaza prin spasme vasculare in care arterele au un calibru neregulat, mai tarziu apar strangularile arteriovenoase, venele aparand turgescente, sinuoase. Semnul Salus-Gunn este o asemenea strangulare cu devierea venei in chip de baioneta. Intr-un stadiu mai avansat apar hemoragii, exudate, intecuiri arteriale, este ceea ce s-a numit stadiul de „renalizare” a hipertensiunii (Volhard), dupa care urmeaza stadiul de „stea maculara” iar discul optic capata aspect de „floare de crizantema”. Scaderea PAO este un semn de iminenta a unui accident vascular cerebral; ~ pigmentara, afectiune ereditara cu transmitere autosomica recesiva (90%), autosomica dominanta (9%) si legata de sex (1%). Clinic, apare la tineri, cu hesperanopie, iar la FO cu remanieri pigmentare cu depuneri in periferie sub forma de gramezi ramificate comparate cu osteoblastele. Treptat pigmentul devine mai abundent si se apropie de centru respectand zona maculara; vasele sunt stramtorate, papila n. optic deolorata. Campul vizual se stramtoreaza devenind „tubular”. ERG-ul este alterat pana la abolire. Evolutia bolii este progresiva, si, in final este posibila prinderea zonei maculare ceea ce intuneca prognosticul. Simtul cromatic incepe sa fie afectat prin alterarea in axul albastru galben, evoluand catre acromatopsie. Sunt descrise mai multe forme: ~ paucipigmentara, multipigmentara, forma patata cu pigmentul adunat in gramezi, forma in mozaic, forma punctata albescens, forma stationara; sunt citate forme unilaterale, forme pigmentare centrale, simetrice, in sector, forme paravenoase unde pigmentul se depune sub forma de mansoane. O forma aparte o constituie fundus flavimaculatus, afectiune degenerativa a epiteliului pigmentar caracterizata prin aparitia unor pete mici, galbene, rotunde sau usor neregulate; se poate asocia cu boala Stargardt, sindr. Bardet-Biedel, sindr. Usher. Trat. este ineficient, mai important fiind sfatul genetic; ~ seroasa centrala (sin. retinita seroasa centrala), afectiune cu etiologie obscura (alergica, toxica, tbc) este intalnita la persoane tinere (20-30 de ani). Boala debuteaza brusc, cu o usoara scadere a vederii, se vindeca spontan dar recidiveaza, ceea ce modifica negativ prognosticul. Examenul angiofluorografic descopera „punctul de fuga”, practic o fistula pe unde fluoresceina se scurge si se dilueaza. Aceasta fistula se produce in epiteliul pigmentar. Trat. cel mai eficient consta in astuparea fistulei cu ajutorul laserului. ~ traumatica Purtcher, apare in contiziile oculare sau in constrictile toracice: hemoragii, edem, placarde albicioase, macula in „cireasa”, edem tip Berlin. Dupa retragerea edemului si rezorbtia hemoragiilor apare „pseudogaura maculara”. Trat. instilatii cu atropina, repaus si vasodilatatoare. Se va urmari tensiunea oculara si starea retinei (se poate complica cu dezlipire de retina sau cu glaucom secundar tardiv).

 

RETINOTOPIE (lat. rete = retea + gr. topos = loc), denumire pentru impartirea in scop didactic a suprafetei retinei in 4 cadrane (2 nazale si 2 temporale) prin doua linii, una verticala si una orizontala, ce trec prin macula.

 

RUBEOZA IRIANA (lat. ruber = rosu + oza), sin. „rubeosis iridis”, denumire pentru neovascularizatia iriana care apare in diverse circumstante patologice. Neovasele sunt subtiri, fine, lipsite de invelis conjunctiv. Intr-un stadiu mai avansat, vasele din cele doua plexuri se unesc, in final aparand ectropionul pupilar, hipema, glaucom neovascular prin blocajul unghiului camerular; ~ apare de regula in diabet, in obstructii vasculare retiniene, ocluzii carotidiene, fistula carotidocavernoasa, b. Horton*, b. Eales*, b. Coats*, glaucom cronic, tumori oculare, oftalmie simpatica*. Trat. se recomanda in functie de cauza iar folosirea mioticelor sau midriaticelor se va face in functie de PIO. Glaucomul se combate prin operatii de anemiere a corpului ciliar, fotocoagulare laser.

 

RUPTURI OCULARE ACCIDENTALE; pot interesa partial sau total globul ocular creand solutii de continuitate in structurile anatomo-histologice ale ochiului; ~ capsulei cristaliniene, accidentale sau in timpul interventiilor chirurgicale, impun extractia stromei lenticulare. Masele libere produc fenomene fakoanafilactice; ~ coroidiene, se insotesc de hemoragii intraoculare, ce nu permite examinarea lor decat tarziu, dupa ce hemoragiile s-au rezorbit. Cicatricile sunt insotite de migrari de pigment; ~ corpului ciliar, in contuzii sau plagi deschise, sunt insotite de hemoragii mari si cu risc mare de infectie. Suturile sclerale in cazul plagilor cul lezarea corpului ciliar trebuie facute cu deosebita acuratete. Hemoragiile in general se opresc prin autotamponament. Hemoftalmusul se trateaza cu hemostatice si crioaplicatii. Hemoragiile organizate necesita vitrectomie; ~ iriene, prin contuzii sau plagi deschise sunt insotite de hemoragii, deformare pupilara, hernii in afara globului, iridodializa sau dezinsertii. Restaurarea diafragmei iriene presupune mai intai evacuarea sangelui, a cheagurilor apoi o inventariere a leziuniloe. In cazul herniilor vechi cu modificarea aspectului tesutului irian (aspect de „frunza vesteda”) se recomanda rezectie si sutura plagii sclerale. Daca irisul nu este alterat, va fi repus si se va reface diafragma iriana. In iridodialize mari cu tulburari de vedere, este recomandata iridoplexia; ~ muschilor oculari extrinseci sau sectionarea lor (lama metalica, aschii, sticla etc.), se evidentiaza prin aparitia strabismului de tip paralitic. Muschiul sectionat se retrage in fundul orbitei si „pescuirea” sa este posibila daca aripioarele au ramas nesectionate; ~ palpebrale, in accidente cu delabrarea tesuturilor (plagi muscate, taiate etc.) necesita o restaurare cat mai buna apelandu-se la transplant de piele si la implant de teflon in cazul distrugerii tarsului. Sectionarea canaliculelor lacrimale necesita protezare si sutura in cel putin trei puncte pentru a se evita stricturile cicatriceale; ~ retiniene, se produc in contuzii, mai frecvent in periferie, uneori propagandu-se pana in centru. Repausul poate fi uneori suficient pentru replicare, alteori se va recurge la o tehnica de retinoplexie*; ~ sclerocorneene, intinse pot ajunge pana la n. optic. refacerea lor se va face din aproape in aproape. Tonusul ocular se va reface prin introducere de vitros artificial (pe baza de metilceluloza, healon). Lichidele izotonice sau aerul au remanenta mica (v. inlocuitorii de vitros).

 

SAC LACRIMAL (lat. saccus = sac + lat. lacrima = lacrima), formatiune anatomica de forma unui saculet asezat in unghiul inferointern, intr-o mica depresiune osoasa, loja sacului lacrimal; ~ are o structura membranoasa si este fixat in loja prin tendonul intern al muschiului orbicular. Lungimea sacului este de 12-15 mm; la interior e captusit cu o mucoasa cu mai multe repliuri. Obstructia canalului lacrimonazal prin care sacul comunica in cavitatea nazala (inflamatie, deformari osoase, tumora, calcul) poate transforma sacul intr-o cavitate inchisa (dacriocistita*, mucocel*).

 

SARCOIDOZA (gr. sarks = carne, muschi + gr. eidos = forma + oza), denumire pentru leziuni infiltrativ-nodulare in diverse tesuturi (tegumente, glande); ~ glandelor lacrimale, simpla sau asociata cu cea a glandelor salivare, uni sau bilaterale, poate fi incadrata in sindr. de dacriomegalie. Boala este insotita de manifestari generale cu prinderea ggl. limfatici, splina, mediastin. Trat. cortico si rontgenterapie; ~ iriana, se poate confunda cu tuberculoza nodulara iriana ai carei noduli sunt dispusi in periferie ca si in sarcoidoza (v. sindr. Besnier-Boeck-Schaumann).

 

SCLERA (gr. skleros = dur, tare) sin. sclerotica, denumire a tunicii externe, fibroase a globului ocular, reprezentand un segment de sfera cu diametrul de 22 mm (4/5 din globul ocular) cu aspect alb-matasos la interior, formata dintr-un tesut dens. Are rol de protectie a elementelor senzoriale. In partea anterioara se continua cu corneea transparenta, locul de trecere de la sclera la cornee fiind denumit limbul sclero-corneean, jonctiune complexa din punct de vedere anatomohistologic si importanta din p.d.v. fiziologic. Posterior limiteaza orificiul de iesire al n. optic care este inchis de „lama ciuruita”. Tesutul scleral este alcatuit din benzi fibroase ce se intretaie intoate directiile. Fata externa este acoperita de capsula Tenon, cea interna este captusita de „lamina fusca”*. Sclera ofera insertie muschilor motori oculari, drepti si oblici si este perforata de vasele si nervii ciliari care patrund sau ies din glob.

 

SCLERITA (gr. skleros = tare, dur + ita), boala inflamatorie a tunicii sclerale. Atingerea mai profunda este mai rara dar mai grava, dureroasa si trenanta, implicand participarea tesuturilor vecine: sclerokeratita, sclerouveita. Topografic scleritele au fost grupate in: ~ anterioare si posterioare, ambele forme caracterizate prin dureri la miscarea globului ocular, chemozis, edem palpebral. Pentru formele anterioare sunt posibile complicatii ca irite, uveite, glaucom. In stadiul final apar stafiloame si opacitati corneene periferice. Sunt descrise mai multe forme clinice: forma gelatinoasa, denumita si granulom-sclerita, inelara sau difuza, bilaterala cu o cornee inconjurata de leziuni inflamatorii difuze cu aspect gelatinos, centrate pe un nodul scleral cu necroza fibrinoida; forma infectioasa, exo sau endogena, sclerita emboligena metastatica; ~ forma nodular-necrozanta, in cadrul unei colagenoza ca si forma de scleromalacie perforanta. Trat. scleritelor se face cu antibioterapie, medicatie antiinflamatorie cortizonica sau nesteroidica, general si local.

 

SCOTOM (gr. skotos = intuneric, obscuritate), denumire pentru cecitatea partiala sau zonala in spatiul campului vizual; ~ sunt clasificate: ~ absolut, se exprima sub forma unei pete negre in care lumina nu este perceputa; ~ central, care are deficitul in centrul campului vizual si care atesta leziune maculara; ~ pentru culori, orbire zonala pentru o culoare; ~ inelar, zona deficitara inconjoara punctul de fixatie; ~ negativ, se constata la examenul scotometric, dar nu este sesizat de pacient; ~ pozitiv, este perceput de bolnav; ~ relativ, zona in campul vizual in care perceptia luminii este diminuata. In general ~ sunt determinate de leziuni organice retiniene.

 

SENSIBILITATE A CORNEEI, este data de n. ciliari lungi si scurti si are un rol important in reflexele de aparare precum si in mentinerea troficitatii; ~ sin. keratoestezie, este redusa in afectiuni inflamatorii, leziuni distrofice, afectiuni ner-voase. Hipoestezia se mai inregistreaza in traumatisme si arsuri, in glaucoame, uveite, hipertonii secundare, operatii pe glob, in melanosarcomul coroidian – anestezie in sector – in DR veche. In boli generale: sindr. de fanta sfenoidala, de sinus cavernos, de varf stanca, de unghi ponto-cerebelos, de calota protuberantiala, in traumatisme cerebrale, sifilis nervos, tumori cerebrale (hipoestezie unilaterala), in alcoolizarea ggl. Gasser. Hiperestezia se intalneste in toate afectiunile dureroase ale ochiului; ~ se masoara cu esteziometrul; sunt cunoscute mai multe modele: Franceschetti, Boberg-Ans, Cochet-Bonnet. Notarea rezultatelor se face de regula pe schema care imparte corneea in noua cadrane (Erna Zitting). Cunoasterea sansibilitatii corneene are o importanta majora in prescrierea lentilelor de contact (v. keratoesteziometria).

 

SIDEROZA OCULARA (gr. sideros = fier + oza), denumire a fenomenului patologic de incarcare a organismului cu oxizi de fier; ~ corneeana, acumulare sub forma de infiltratie bruna a straturilor corneene in prezenta unui corp strain din fier sau a fierului acumulat din descompunerea hemoglobinei in cazul hemoragiilor endoculare (v. hematocorneea). Inpregnarea cristalinului si a irisului da acestora o culoare rosie-caramizie. Trat. siderozei se face mai intai prin inlaturarea sursei (corp strain feros sau sange), apoi prin administrarea de factori chelanti (edetamin).

 

SIFILIS OCULAR (gr. syn = impreuna + gr. philein = a iubi), sin. lues, infectie cronica cu treponema pallidum. Se descriu sifilisul dobandit, ce se transmite de obicei pe cale sexuala si evolueaza in 3 stadii (primar, secundar si tertiar) cu leziuni specifice fiecarui stadiu si sifilisul congenital ce infecteaza copilul transplacentar; ~ conjunctival, poate aparea in primar sub forma unei inflamatii papuloase, nedureroase pe care apare o erozie ovalara cu baza indurata. In acelasi timp se poate observa si o adenopatie preauriculara, dura, nedureroasa; in secundar se manifesta sub forma unei conjunctivite sau scleroconjunctivite; in tertiar, goma sifilitica apare rar si dispare rapid, daca este sub trat.; ~ corneean, este intalnit mai cu seama in sifilisul congenital dar apare si in cel dobandit; keratita sifilitica interstitiala evolueaza in 3 stadii: infiltratie, vascularizatie si rezorbtie. Vascularizatia este profunda, presescemetica, periferica cu vase subtiri si fine cu aspect de „matura”. Rezorbtia incepe cam la 6-8 saptamani de la debut si cam in 6-7 luni este total rezorbita. Keratita interstitiala face parte din triada Hutchinson din sifilisul congenital: keratita, otoscleroza si dinti in fierastrau (se mai adauga: tibie in iatagan, artropatii, frunte olimpiana etc.). Keratita in sifilisul dobandit este mai rara. Trat. cu corticoizi accelereaza rezorbtia; ~ corioretinita sifilitica in sifilisul congenital imbraca aspectul oftalmoscopic de „sare si piper” in periferia retinei. Periflebita asociata cu o uveita intregesc tabloul; in sifilisul dobandit infectia se manifesta mai intai la coroida apoi prinde si retina si vitrosul. Opticopatia sifilitica a fost descrisa de Fuchs sub aspectul de papilita ca participare la corioretinita. Atrofia optica in tabes apare ca o atrofie simpla, primitiva; ~ palpebral, se poate constata sub forma de sancru primar cu adenopatie, sub forma de conjunctivita in secundar. Goma tertiara este rara si are un aspect dur la inceput apoi se ramoleste si se ulcereaza. Trat. sifilisului ocular este gel general al bolii, cel local va avea in vedere implicatiile iridociliare cu formare de sinechii, tonusul ocular si, pentru accelerarea fenomenelor de rezorbtie, aplicarea de corticoizi.

 

SINCHIZIS (gr. synkysis = a amesteca), sin. hialoza asteroida, b. Benson, denumire pentru lichefierea vitrosului; ~ albicans, este o degenerescanta vitreana cu lichefiere si cu prezenta de corpusculi opaci albiciosi, ca o pulbere ce pluteste libera in magma vitreana; ~ scintilant, lichefierea vitreana cu amestec fin de particule de colesterol ce stralucesc in facicolul de lumina al oftalmoscopului.

 

SINOPTOFOR (gr. syn = impreuna + gr. opsis = vedere + graphein = a purta, a duce), aparat pentru explorarea echilibrului oculomotor (v. vederea simultana).

 

SKIASCOPIE (gr. skia = umbra, intuneric + gr. skopein = a vedea, aprivi) metoda pentru determinarea valorii de refractie a dioptrului ocular, metoda ce consta in proiectarea unui fascicol de lumina prin aria pupilara (in midriaza maxima) catre FO care apare rosu. La miscarea oglinzii de proiectie, va aparea o umbra mobila al carei sens de miscare poate fi inversat prin plasarea in fata ochiului unor lentile de valori cunoscute. Valoarea lentilei care schimba sensul umbrei da valoarea refractiva a ochiului examinat. In cazul hipermetropiei umbra se misca in acelasi sens cu oglinda, in cazul miopiei miscarea este in sens contrar.

 

SPASM ACOMODATIV, denumire pentru contractia tonica a m. ciliar care sta sub dependenta parasimpaticului ocular; ~ este intalnit la persoane ce fac efort sustinut de acomodare (ceasornicari, desenatori). Prin contractie se produce o miopie (miopie acomodative); ~ poate fi insotit de stari migrenoase, de tulburari ale convergentei; ~ poate fi provocat de cauze profesionale, de vicii de refractie (hipermetropii, astigmatisme, lumina insuficienta), intoxicatii cu muscarina (ciuperci), in meningoencefalite, tabes, instilatii de miotice (pilocarpina, eserina).

 

STRABISM (gr. strabismos = strabism), sin. heterotropie (gr. heteros = altus + gr. tropos = intoarcere), ruperea echilibrului muschilor oculomotori cu pierderea paralelismului si a vederii binoculare prin devierea axului si asezarea intr-o pozitie vicioasa a unuia dintre globi oculari. Dupa mecanismele patogenice ~ au fost clasificate in: ~ functionale sau concomitente; ~ de cauza anatomica musculara sau orbitara; ~ paralitice. Dupa directia  devierii axei: ~ convergente sau esotropii; ~ divergente sau exotropii; ~ sursumvergente sau hipertropii; ~ deorsumvergente sau hipotropii. Dupa alte criterii: ~ congenitale sau precoce; ~ esentiale in prima copilarie; ~ tardive sau normosenzoriale; ~ acomodative; ~ prin exces de convergenta (spasmodic); ~ microstrabisme (microtropii); ~ concomitente sau functionale se produc prin ruperea echilibrului dintre acomodare si convergenta avand drept cauza existenta unui viviu de refractie sau duminuarea vederii la un ochi din alte motive ca: opacitati corneene, cataracta, leziuni neuroretiniene. Hipertelorismul se asociaza cu exotropia iar hipotelorismul cu esotropia. Viciile de refractie in exces sau cu inegalitate de valoare refractiva genereaza dezechilibrul OM iar excluderea unui ochi prin asezarea sa in pozitie vicioasa genereaza si adanceste ambliopia (ambliopia ex anopsia). La baza acestor dereglari sta imposibilitatea formarii pe retina a doua imagini absolut identice de la cei doi ochi, una din ele fiind alterata prin viciu de refractie diferit, de unde imposibilitatea asimilarii lor pe scoarta cerebrala si excluderea uneia dintre ele; ~ cu ambliopie de alta cauza decat viciul de refractie cu anizometropie (cataracta monolaterala, opacitati corneene) au acelasi mecanism de excludere a ochiului mai slab. In ~ paralitice ochiul nu poate fi miscat in directia m. paralizat, pacientul poate acuza diplopie, apreciaza eronat lucrurile in spatiu, are tulburari reflexe: ameteli, greturi, mers nesigur. Trat. strabismelor va tine seama de mecanismul patogenic; ~ functionale prin vicii de refractie se face in mai multe etape succesive: trat. optic (corectia viciului de refractie; trat. pleoptic pentru dezambliopizare; trat. ortoptic pentru restabilirea echilibrului OM si a vederii binoculare; trat. chirurgical, in cele mai multe cazuri are rol estetic, aplicarea sa precoce poate juca un rol de prevenire a ambliopiei (Vancea P.). In scopul obtinerii efectului mecanic dorit, muschii pot fi scurtati, alungiti, avansati sau retropozitionati prin modificarea insertiilor anterioare sclerale. Cuppers (1973) modifica zona de contact musculara la peretele scleral. Adoptarea uneia sau alteia dintre tehnici sau strategii, cu dozarea gestului chirurgical, depinde de felul si marimea deviatiei strabice dar si de inspiratia si experienta chirurgului, cifrele care incearca sa matematizeze actul chirurgical ramanand orientative.

 

SUBLUXATIE A CRISTALINULUI, malpozitie congenitala sau dobandita in urma unui traumatism pe un cristalin sanatos sau patologic cu zonula slaba (miopii, procese inflamatorii uveale); ~ in sindr. Marfan, este de regula bilaterala si simetrica superonazala sau superotemporala. La examenul ariei pupilare se poate vedea marginea libera a cristalinului cu o imagine de luna partiala. Irisul, la miscarile ochiului prezinta iridodonezis*. Uneori prin bresa zonulara poate hernia vitrosul. Complicatii, glaucom secundar fakotopic. Exista ectopii cristaliniene cu acuitate buna Extractia cristalinului subluxat este indicata in cazurile cu scadere mare de acuitate si glaucom secundar, cu cataracta, cu diplopie.

 

SUBSTANTE VASCOELASTICE, denumire a substantelor folosite in chirurgia oculara si pentru inlocuirea vitrosului alterat. Acesta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie perfect transparente, sa fie tolerate si netoxice pentru retina, perfect sterile si sterilizabile, sa aiba grad mare de remanenta in glob. Cea mai buna si care indeplineste dezideratele amintite este healonul, extract din creasta de cocos. Metilceluloza sub forma de „hidroxypropyl 2%” este un succedaneu ce se foloseste cu succes si are avantajul ca este mult mai ieftina decat healonul. Gelurile siliconice se folosesc tot mai rar din cauza complicatiilor pe care le determina asupra structurilor endoculare.

 

SUTURA (lat. sutura), termen pentru definirea unirii tesuturilor (sutura oaselor craniene sunt suturi fixe – sinartroze – naturale); ~ chirurgicala este actul chirurgical de reunire a tesuturilor care au suferit o solutie de continuitate. Suturile tesuturilor moi se pot executa cu fire nerezorbabile (bumbac, matase, material plastic, metalice) si rezorbabile (fire biologice). Modul de aplicare poate fi felurit: intrerupte sau continui, intradermice, pe straturi sau totale, in „U”, in lant etc. In oftalmochirurgie se folosesc toate variantele de suturi; ~ Gaillard este aplicata pentru corectarea entropionului spastic; ~ Snellen se aplica pentru corectarea ectropionului senil al pleoapei inferioare.

 

SALAZION (gr. chalasion = piatra, grindina), inflamatie cronica a glandei Meibomius, consecutiva obstructiei canaliculului glandular; ~ se poate dezvolta pretarsal (~ extern), subconjunctival (~ intern) si marginal. DD trebuie facut cu epioteliomul meibomian, cu orgeletul si cu sifilisul tarsal. Trat. conservator, aplicatii de caldura, instilatii antiseptice, chirurgical, extirpare si chiuretare a cavitatii.

 

TABEL DONDERS, cuprinde cifrele care exprima raportul dintre varsta si rezervele de acomodare pentru ochii emetropi. Ex.: la varsta de 10 ani rezerva de acomodare este de 14-15D, la 30 de 7D, la 45 de ani de numai 3,5D iar la 70 de ani de 0 dioptrii. DIn acest tabel se poate constata ca un ochi normal, pentru a vedea de aproape la 70 de ani, are nevoie de o corectie de +4D (v. presbiopia).

 

TATUAJ CORNEEAN (fr. tatouage), impregnare a opacitatilor corneene (leucoame), in scop estetic, mult mai rar functional, cu un colorant, de obicei tus de China. In esenta se procedeaza la o „scarificare” a corneei pe care apoi se aplica tusul colorat in nuanta irisului; ~ este contraindicat in prezenta glaucomului, a keratitelor evolutive, panusului sau iridociclitei. Lentilele de contact estetice au inlocuit practica tatuajului leucoamelor.

 

TEST SCHIRMER, pentru explorarea functiei gl. lacrimale, consta in unidificarea unei hartii de filtru, lata de 0,5 cm si lunga de 3,5 cm. Normal, dupa 5 minute aceasta se umecteaza mai mult de 1,5 cm; ~ este un test volumetric. Testul la fluoresceina este un test de dilutie: se instileaza o picatura de sol. fluoresceina 2% in sacul conjunctival si dupa 2 minute se face etstul Schirmer. Intensitatea coloratiei obtinute pe hartie se compara cu o scala martor. Se poate folosi o combinatie de fluoresceina cu o sol. de roz Bengal.

 

TOMOGRAFIE ORBITARA (gr. tome = a taia + gr. graphein = a scrie), radiografiere pe straturi izolate in profunzime.

 

TONOGRAFIE OCULARA (gr. tonos = tensiune, incordare + gr. graphein = a scrie) metoda de inregistrare a PIO. Aceasta se executa cu tonometru clasic Schotz la care s-a adaugat inregistrarea electronica. Acesta este asezat pe ochi timp de 4-7 minute. Valorile inregistrate si relatia volum/modificarea de presiune permit sa se deduca un coeficient de facilitate la scurgere a umoarei apoase.

 

TORTICOLIS (lat. tortus = rasucit + lat. collum = gat) sin. loxia, este un sindrom-diformitate ce consta din inclinarea permanenta intr-o parte a capului. Cauzele sunt multiple: malformatii congenitale ale coloanei vertebrale, oculare in paralizii OM (bolnavul isi duce capul unde nu-si poate duce ochiul), prin leziuni organice dupa manevre obstetricale, nevralgii, spasme, paralizii etc.

 

TRABECULECTOMIE (lat. trabecula = diminutiv de la trabs = grinda + gr. ektome = excizie), operatie fistulizante antiglaucomatoasa ce consta in rezectia sectoriala a trabeculului inclusiv a canalului Schlemm. Operatia se executa cu protectie de volet scleral.

 

TRABECULOTOMIE (lat. trabecula + gr. tome = a taia), operatie antiglaucomatoasa (Smith Redmond, 1960) care consta in deschiderea canalului Schlemm cu ajutorul „trabeculotomului” si realizarea unei comunicari largi intre acesta si CA. Harms (1966) modifica operatia procedand la sectionarea canalului Schlemm pe o distanta de 20-40 mm, in acest fel umoarea apoasa drenand direct in canal si apoi in venele apoase.

 

TRABECUL (lat. trabecula, de la trabs = grinda), structura anatomo-histologica in care se afla spatiile prin care filtreaza umoarea apoasa, asezate la jonctiunea dintre cornee si sclera, in peretele scleral, circular, spatii ce se deschid in canalul colector Schlemm.

 

TRAUMATISME OCULARE (gr. trauma = rana), modificari produse asupra tesuturilor si functiilor lor prin impactul cu un agent vulnerant de natura mecanica, fizica sau chimica; ~ pot avea consecinte neprevazute pentru functia vizuala, indiferent de intensitatea cu care s-a produs impactul. Sunt descrise ~ inchise (contuzii) si ~ deschise la care se adauga riscul infectiei si al patrunderii corpilor straini in aparatul ocular. Contuziile pot cauza echimoze, hematoame ale tecii n. optic, dislocari sau rupturi iriene, de corp ciliar, luxatii de cristalin, DR, rupturi de glob ocular (v. plagile). Arsurile fizice sau chimice pot afecta pleoapele, conjunctiva, corneea, cu consecinte grave asupra vederii (v. arsurile). Fototraumatismele pot cauza leziuni conjunctivale, cristaliniene, retiniene.

 

TUBERCULOZA OCULARA (lat. tuberculum + oza), b. contagioasa la om, la ovine si la bovine, cauzata de bacilul Koch cu manifestari clinice proteiforme si care evolueaza in 3 etape: afectul primar (microulceratie si adenopatie), etapa secundara de septicemie si perioada tertiara cu leziuni productive sub forma de tuberculoame. Ocular, boala se poate intalni in fiecare dintre membranele oculare sau dintre anexe; ~ conjunctivala primara poate imbraca forma nodulara, ulceroasa sau vegetanta cu adenopatie preauriculara si submaxilara unilaterala si nedureroasa care se poate cazeifica si fistuliza. Forma secundara se manifesta ca o urmare a unui tbc al foselor nazale, fetei, orbitei, sacului lacrimal. Goma tertiara este rar intalnita si dispare repede sub trat. specific. In lipsa trat. se ramoleste si se ulcereaza; ~ corneeana, este rara, consecinta a unui focar endogen si se manifesta ca o keratita profunda, limitata la un sector sub forma unei infiltratii vascularizate „in arcada”. Clarificarea se face lent si incomplet, ramanand leucoame. Trat. midriatice, instilatii cu dionina 1-2%, cortizon, caldura, rontgenterapie, antibiotice specifice; ~ sclerala, imbraca tabloul clinic al scleritelor nodulare si este secundara unui focar endogen. Trat. general cu antibiotice si corticoterapie; ~ corioretiniana, imbraca mai multe forme: ~ afoliculara difuza cu participare vitreana (flocoane, pulbere libera) la persoane tinere (20-30 de ani), cu faze subacute si faze de agravare; forma cu focare circumscrise, cu placarde putin pigmentate (ce o deosebeste de cea sifilitica) mari de atrofie, pe langa care se gasesc noduli miliari; ~ forma diseminata pe toata suprafata posterioara a FO, cu aspect tigrat; ~ forma foliculara cu aspectul de tbc miliar, la persoane tinere, cu noduli diseminati de culoare alb-galbuie fara pigment insotiti de regula si de o tuberculoza meningeala; tuberculomul coroidian, forma grava la persoane intre 10 si 20 de ani cu localizare ecuatoriala, DR secundara, inconjurata de noduli mai mici si vitros tulburat; ~ n. optic complica de regula meningitele sau meningoencefalitele tbc sub forma de papilite, sau poate fi asociata unui tuberculom coroidian. Tuberculomul papilei este rar si apare ca o pseudotumora compusa din mai multi noduli. Atrofia optica este de regula finalul leziunilor de natura tbc ale nervului. Trat. tuberculozei oculare indiferent de localizare se face in colaborare cu ftiziologul avertizat in tuberculoza extrapulmonara, care va fixa antibioticul si durata administratii. Local se combat aparitia complicatiilor cu midriatice, cortizon etc.

 

TRABECUL (diminutiv de la lat. trabs = grinda), se descriu mai multe structuri anatomo-histologice: ~ corneoscleral, zona trabeculara asezata posterior canalului Schlemm, canal colector pericorneean la unirea dintre cornee si sclera; ~ uveal, zona trabeculara anterioara canalului Schlemm; ~ cribiform, zona trabeculara interna a canalului Schlemm.

 

TUMORI OCULARE (lat. tumor = tumora), proliferari celulare ale unui tesut cu caracter independent, nereparator, clasificate in doua mari categorii: benigne si maligne. Ele se pot dezvolta pe oricare dintre tunicile globului ocular; ~ melanice sarcomatoase, au un potential mare metastazant de unde si marea lor agresivitate (v. melanosarcomul coroidian).

 

ULCER (lat. ulcus = rana), afectiune in care se produce o pierdere de substanta intr-un tesut (solutie de continuitate) din cauze diverse: traumatism, inflamatie, proces distrofic; ~ alergic, denumire pentru ulcerele care au la baza mecanisme alergice: flictenular, marginal etc.: ~ corneean, afectiune in care elementul esential este solutia de continuitate iar pierderea de substanta atinge stratul bazal. Leziunea evolueaza in 3 etape: de infiltratie, de stagnare si de reparatie; ~ fungic (sin. keratomicoza), afectiune cauzata de o infectie micotica pe un fond general de distrofie (diabet, etilism cronic sau casexie si pe o erozie preexistenta); ~ cu hipopion (sin. ~ serpiginos) se dezvolta pe o eroziune ant. uneori minora, a epiteliului corneean pe care se grefeaza o infectie cu pneumococ. Corneea se infiltreaza, ulceratia se mareste, apare o reactie iriana exudativa si puroi in CA (hipopion*). Extinderea ulcerului se face prin „spranceana de invazie”. Leziunea se poate complica: perforatie, colmatarea unghiului camerular cu hipertonie secundara, descemetocel, panoftalmie. In etiologie pot fi implicati: stafilo, strepto, pneumococul, piocianicul. Profilaxia: trat. blefaritelor, infectiilor cronice ale cailor lacrimale, al tuturor focarelor de vecinatate. Curativ: antibioterapie locala (inj. s.c., parabulbare), instilatii dupa spalarea si indepartarea detritusurilor si secretiilor din leziune cu sol. antiseptice, antibiotice si astringente, vasoconstrictoare; antibioterapie generala pe cat posibil tintita dupa executarea antibiogramei si culturii din leziune. Uneori se poate recurge si la piretoterapie, stimulatoare ale mijloacelor de autoaparare. Pansament ocluziv numai dupa incetarea secretiei!; ~ inelar al corneei, posttraumatic sau chirurgical ca o dramatica complicatie, cauzat de infectia cu piocianic. Leziunea incepe in periferia corneei, cu aspect inelar, dar curand s eproduce necroza care va elimina corneea si se instaleaza panoftalmia. Trat. cu cefalosporine pare a fi o speranta; ~ marginal, ce apare intr-unul din cadrane poate fi cauzat de stafilo, gonococ sau bacil difteric, bacilul Weeks. Mecanismul poate fi direct sau metastatic; ~ rodens (ulcus rodens) Mooren, intalnit la persoane in varsta cu putere de autoaparare mai redusa, se manifesta prin aparitia unui sant cu fundul cenusiu si ulceratie pana la membrana Descemet; ~ secundar unui abces ce s-a dezvoltat in profunzimea straturilor corneene, de natura metastatica (in pneumonii, septicemii, de natura virala). Trat. diverselor forme de ulcer va tine seama de etiologie, se va orienta dupa examenele materialelor prelevate din leziune, local se vor indeparta tesuturile mortificate si secretiile, instilatii cu coliruri antiseptice sau antibiotice, antibiotice in inj. s.c. sau parabulbare. Pansamentul ocluziv, numai dupa stoparea secretiei iar corticoterapia locala ca si generala, numai dupa cicatrizarea ulceratiei. Nu se vor neglija starile generale precare.

 

UMOARE APOASA (lat. humor = umoare + lat. aqua = apa), lichid transparent (ca „apa de stanca”) secretat de corpul ciliar la nivelul CP, care circula in CA prin „poarta pupilara” si paraseste globul prin „filtrul trabecular”; ~ participa la metabolismul ocular aducand elemente nutritive pentru tesuturile avasculare, mentine „silueta” globului si joaca rol primordial in reglarea PIO; aparitia ~ in CA este semnalata la varsta de 6 luni a vietii embrionare. Compozitia chimica: 98,75% apa, substante coloide: proteine 0m017, din care globuline 0,009 si albumine 0,008, substante imunologice cu anticorpi, aglutinine, hemolizine, anhidraza carbonica, fosfataza alcalina, colinesteraza, acid hialuronic, substante lipidice, glucoza, uree, acid uric, acizi aminati (alanina, serina, valina, leucina, fenilalanina, acid aspartic, glutamic, tirozina, treonina, histidina, arginina, prolina, taurina, metionina). Dintre electroliti notam: Na, Cl, K, Ca, Mg, bicarbonati, cloruri, acid ascorbic, lactic, piruvic, citric si fosfati. Gaze dizolvate: CO2, O2; ~ se formeaza la nivelul barierei hemato-oculare de o parte fiind endoteliul capilar, de cealalta endoteliul ciliar. Procesul de formare este un proces de dializa si filtrare, si un proces chimic, de transport intermembranal. Anhidraza carbonica intervine la acest nivel catalizand reactia: Co2 + H2O <—anhidraza—> H+CO3H. Eliminarea ~ se face la nivelul trabeculului prin spatiile FOntana, canalul Schlemm, vene laminarii, spatiul episcleral.

 

UVEE (lat. uva = strugure), sin. tractus uveal sau membrana iridocoroidiana, reprezinta tunica media a ochiului, puternic vascularizata, cu strat pigmentar, este considerata tunica nutritiva precum si camera obscura a ochiului, cea care creeaza ambianta necesara functionarii elementelor senzoriale retiniene. Din p.d.v. topografic i se disting o zona ant. (irisul) si una post. (coroida). Coroida la randul ei este impartita in coroida post. care ajunge pana la cativa mm inaintea ecuatorului si coroida ant., separate intre ele de o linie neregulata, „ora serrata”*. Coroida post. are fata externa convexa si adera la sclera prin intermediul unei lame de tesut numit „lamina fusca”. Fata interna este lipita de retina care se „muleaza” pe ea fara sa adere. Posterior coroida este intrerupta de „lamina cribrosa” sau lama ciuruita, strabatuta de fibrele n. optic. Coroida are 4 straturi: pigmentar extern, vascular (-lamina vasculosa – cu artere ce vin din ciliarele scurte posterioare si vene cu aspect vorticos), stratul coriocapilar (alcatuit din ramificatiile vaselor coroidiene anastomazate) si stratul bazal sau membrana Bruch sau membrana vitree, foita omogena, transparenta, foarte aderenta de stratul pigmentar al retinei. Zona ciliara a uveei are o structura deosebita: m. ciliar Brucke sau tensor al coroidei, si procesele ciliare in numar de 70-80, ca niste indoituri, puternic vascularizate. Irisul* este partea cea mai anterioara a tunicii uveale si accesibila examinarii directe.

 

UVEITA (lat. uva = strugure + ita), termen pentru bolile inflamatorii ale membranei uveale; ~ ant. se refera la inflamatiile din segmentul anterior (irido-ciliar). Cauzele si mecanismele patogenice sunt in general aceleasi, manifestarile clinice diferite dupa segmentul afectat (v. iridociclita si corioretinita).

 

VARICE ORBITARE (lat. varix = varice), dilatare permanenta, circumscrisa patologica a venelor datorita pierderii elasticitatii peretilor in urma unui proces inflamator sau distrofic, a cresterii presiunii in sistemul venos; ~ se manifesta prin exoftalmie intermitenta, nepulsatila, fara fremisment. Prin spargere formeaza hematom. Trat. este chirurgical.

 

VEDERE BINOCULARA, vedere normala, cand subiectul in cauza priveste cu amandoi ochii simultan (vedere simultana), iar pe scoarta cerebrala este perceputa o singura imagine.

 

VEDERE CENTRALA, vedere care se face cu zona maculara, in care imaginea este clara.

 

VEDERE CROMATICA, denumire pentru perceperea culorilor, capacitate pe care o are ochiul uman datorita faptului ca percepe in mod diferit radiatiile luminoase cu lungimi de unda diferite, lucru posibil prin existenta a trei tipuri de celule retiniene pentru perceperea a trei culori diferite: rosu, verde si galben.

 

VEDERE DIURNA sau fotopica, vederea normala la lumina, ochiul uman percepand stimulii cuprinsi intre 375 si 760 nm, zona intre ultraviolet si infrarosu.

 

VICIU DE REFRACTIE, denumire generica pentru abaterile de la starea de emetropie, adica acea stare a dioptrului ocular in care imaginea unui obiect asezat la distanta de 5 m se formeaza in zona maculara si este perceputa clar fara ca ochiul sa face vreun efort de acomodare. daca imaginea se formeaza in spatele retinei atunci ochiul va face un efort de acomodare pentru a o focaliza pe retina, daca imaginea se va forma in fata retinei, ea va fi perceputa ca un cerc difuz; acestea sunt cazurile hipermetropiei si miopiei. Astigmatismul e cauzat de viciul refractiei de pe meridianele dioptrului ocular.

 

VIROZE PALPEBRALE. Herpes palpebral: viroza cutanata acuta caracterizata prin aparitia de mici vezicule cu lichid clar, pruriginoase si cu eritem inconjurator. Molluscum contagiosum, afectiune ce apare la tineri, cauzata de „poxvirusuri” (grup de virusuri tip ADN si cu simetrie helicoidala: variola si vaccina). Pustula vaccinala apare prin autocontaminare de la locul vaccinarii antivariolice; vezicula cu lichid asezata pe un placard eritematos. In evolutie, se tulbura, se ulcereaza si lasa o zona cicatriceala. Zona oftalmica este o ganglioradiculita produsa de virusul varicelozosterian, cu eruptie veziculara pe teritoriul n. oftalmic, adenopatie. Afectiunea se complica cu keratita, iridociclita. Virozele palpebrale se trateaza simptomatic, local pudra de talc, oxid de Zn, iar general, vitamine din grupul B. Acyclovirul se pare a fi eficace, local sub forma de pomada si general tablete sau inj. i.v.

 

VITRECTOMIE (lat. vitreum + gr. ektome = excizie) operatie de excizie pe vitros patologic; ~ sub „cer deschis” (Open Sky) se refera la rezectia vitrosului din CA in timpul operatiilor pe polul ant. (in extractia de cristalin, interventii in bride, keratita buloasa, glaucom obstructiv, cataracta secundara etc.); ~ posterioara, in conditii de vitros patologic: vitros primitiv hiperplastic, retinopatie diabetica proliferanta, hemoragii medicale in vitros, hemoragii traumatice, DR cu bride vitreoretiniene, endoftalmita.

 

XANTELASMA (gr. xanthos = galben + gr. elasma = placa), acumulare de grasimi sub forma unor mici placi in celulele stratului papilar, localizate de predilectie in pielea pleoapelor; ~ este determinata de tulburari ale matebolismului grasimilor avand uneori caracter familial. Afectiunea se asociaza cu diabetul, boli hepatice, tulburari endocrine din sfera genitala. Trat. consta in excizia placardelor. recidivele sunt frecvente. Sunt necesare corectarile afectiunilor generale.

 

XEROFTALMIE (gr. xeros = uscat + gr. ophtalmos = ochi), insuficienta a secretiei lacrimale ce se manifesta clinic sub forma frusta, usoara sau severa. In formele usoare, bolnavul acuza arsuri oculare, blefarospasm. Conjunctivele sunt palide si cu o secretie vascoasa; in formele severe apar ulceratii corneene, secretie filamentoasa, sinblefaroane. Cauze: traumatisme urmate de cicatrici, in special arsuri fizice si chimice ce obstrueaza canaliculele glandelor lacrimale; pemfigus ocular, sindroame congenitale (Christ-Siemens (1929), Riley-Day, Goujerot-Sogren), afectiuni sistemice, avitaminiza A. Trat. instilatii cu lacrimi artificiale, obstruarea punctelor lacrimale, in cazuri severe operatia de transplantare a canalului Stenon in fundul de sac al conjunctivei (operatia FIlatov-Sevaliev).

 

XEROZA CONJUNCTIVALA (gr. xeros = uscat + oza), stare de uscaciune a ochiului care ia aspect epidermoid. Sunt descrise doua forme clinice: forma parenchimatoasa, cu scurtari ale fundului de sac, secundara unor tulburari trofice de natura locala si forma epiteliala sau superficiala, de origina generala. Complicatiile aparute sunt corneene, limitarea miscarilor globilor oculari. Cauze: cicatrici posttraumatice, trahom, pemfigus, psoriazis, difterie, arsuri grave, exoftalmie maligna. In formele superficiale insotite de placi Bitot sunt incriminate bacilul xerozei, leziuni ale ggl. Gasser si ale n. oftalmic, hipoavitaminoza A. De asemenea mai sunt incriminate stari de subnutritie, inanitia, alcoolismul, afectiuni hepatice. Trat. are drept scop restabilirea echilibrului alimentar, care va fi bogat in vitamina A, carotenoizi, untura de peste, morcovi, lapte.